• Ana Fodor este o bătrînă de 94 de ani, care de ceva timp vinde pe scările pieței bidoane goale și articole de vestimentație prăfuite de timp • femeia face comerț din „plictiseală”, care a apărut după ce prietena ei cea mai bună, mama lui Doru Octavian Dumitru, a plecat la București
Tuturor celor care trec prin Piata Centrală din Bacău le este imposibil să nu o observe pe bătrînica care stă ca un ghemotoc de haine pe scări. Am văzut-o și eu, de prea multe ori, pînă ce mi-am făcut curaj și m-am dus să discut cu ea. Primul lucru care m-a impresionat a fost luciditatea cu care povestea și cu care îmi răspudea la întrebari. Aflu că se numește Ana Fodor și că are impresionanta vîrstă de 94 de ani. Mărfurile ei sînt doar cîteva bidoane goale, pe care le-a primit de la oamenii care vin în piață, și cîteva perechi de papuci. „Bidoanele goale le-am primit de la oamenii cu care am ajuns să mă împrietenesc. Mai am și două perechi de papuci. Una dintre ele mi-am cumpărat-o în urmă cu zece ani, este nouă, mi-a rămas mică, și mi-am zis să-i vînd. Așa mai fac și eu un ban. Am o pensie mică de urmaș, de doar un milion de lei, care nu-mi ajunge. Pentru că am fost casnică, acesta este singurul meu ajutor de la stat. Soțul mi-a murit cu mult timp în urmă, acum vreo 15 ani, și de atunci sînt singură, doar eu cu fata și cu nepoțeii mei”, mi-a mărturisit bătrîna.
„Aici vin de plictiseală, așa mă distrez eu”
Chiar dacă afară sînt doar 12 – 13 grade Celsius, și eu eram înghețată de frig, ca aproape toată lumea din piața, bătrînei îi era foarte bine. Stă ca un ghem de haine vechi pe scările ce duc spre sectorul de brînzeturi și lactate. Are cîteva rînduri de haine pe ea și stă așezată pe un mic covoraș. „Nu mi-e frig, sînt îmbrăcată bine și dacă îmi va fi frig pot să mă duc acasă. Stau aici aproape, vis-a-vis de piață. Uneori, cînd e frig tare afară, sau iarna, nu vin deloc. Azi am venit puțin dimineața, mă voi duce puțin acasă să stau la masă și după aceea voi mai veni. Vin mai mult de plictiseală, așa mă distrez eu. Mai discut cu unul sau cu altul, și timpul trece mai repede. Nu mă alungă nimeni din piață, toți jandarmii mă știu, sînt chiar prietenă bună cu șeful pieței, pentru că vin de ceva timp aici și s-au obișnuit cu mine”, continuă tanti Ana.
Ea nu vrea ca cineva să creadă că vine la piață să cerșească milă, ci vine „doar de distracție”. Are casă, chiar un apartament mare în centrul Bacăului, pe strada 9 Mai. Locuiește acolo de aproximativ 15 ani, de cînd casa în care locuia, de pe strada Mărășești, i-a fost demolată, pentru a se lărgi șoseaua. Astfel, Primăria din Bacău i-a dat în loc un apartament. Din cîte am înțeles de la bătrînă, soțul i-a murit cam în aceeași perioadă. Are o fată în vîrstă de 70 de ani, despre care nu mi-a dat prea multe detalii, „ca să nu se supere”. S-a căsătorit la 20 de ani „din dragoste”, iar peste patru ani a născut-o pe fata ei, de care este foarte mîndră.
„Prietena mea a plecat la București”
„Am mulți nepoți. Peste două luni mă voi muta la ei, la Valea Budului. Apartamentul îi va rămîne fiicei mele. Abia aștept să plec acolo, pentru că aici mă plictisesc foarte tare. Toți cei opt frați și surorile mele au murit cu mult timp în urmă, iar prietena mea cea mai bună, Varvara Dumitru este la București, la o operație. E mama lui Doru Octavian Dumitru. Locuiește în bloc cu mine, la același etaj. Toți frații și surorile mele au fost oameni mari la vremea lor. De exemplu, unul dintre frații mei a lucrat la primărie”, îmi spune bătrîna foarte grav, doar, doar mă va convinge.
Mă uit la bătrînica de lîngă mine și mă gîndesc încă o dată la cît de bine arată pentru vîrsta ei și, mai ales, cît de lucidă e. Ochelari nu poartă, decît foarte rar, cînd nu vede. „Am ochelari – continuă bătrîna, îi port doar cînd mă lasă vederea. Am momente cînd văd foarte bine și nu am nevoie deloc de ochelari, dar uneori, cînd sînt obosită, îi mai pun la ochi”. Deși este foarte bătrînă și are o vîrstă la care ar trebui să se distreze cu nepoțeii, Ana Fodor preferă să-și omoare timpul în compania cumpărătorilor din piață. (Monica IANCU)
Lasă un răspuns