SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfinților Mucenici Galaction și Epistimi

Sfinții Galaction și Epistimi au trăit în secolul al III-lea, pe vremea împăratului Decius, în cetatea Emesa, din Fenicia. Părinții lui Galaction erau păgîni și au fost inițiați în credințacreștină de un călugăr Onufrie, care i-a și botezat pe ei și pe fiul lor, Galaction. Asemenea și Epistimi era născută din părinți păgîni și, măritată fiind cu Galaction, a fost boteaztă de bărbatul ei.

Într-o bună zi, ei au împărțit averea săracilor și s-au făcut monahi, el într-o mănăstire de călugări, ea într-o mănăstire de fecioare, trăind o viață în rugăciune și ascultare. În timpul prigoanei contra creștinilor, ei au fost prinși de dregătorul proviniciei, și supuși la numeroase chinuiri pentru că mărturiseau credința în Hristos. Astfel, dregătorul a poruncit slujitorilor să-i înțepe pe sub unghiile mîinilor și picioarelor cu trestii ascuțite. Însă Sfinții au răbdat toate suferințele strigînd că: „Noi slujim lui Hristos, Dumnezeul cel adevărat, iar de zeii cei deșerți ne lepădăm”. Și li s-au tăiat mîinile și picioarele, iar la urmă și capetele. Sfîntul Galaction a murit la treizeci de ani, iar Sfînta Epistimi la vîrsta de 16 ani.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfinților Elisabeta și Zaharia, părinții Sfîntului Ioan Botezătorul

Sfîntul Prooroc Zaharia era preot și a trăit în perioada vechi-

testamentară. El a slujit la Templul din Ierusalim, în timpul

împăratului Cezar Augustus. Împreună cu soția sa, Elisabeta, erau

recunoscuți ca fiind „drepți înaintea lui Dumnezeu, umblînd fără

prihană în toate poruncile și rînduielile Domnului”. Însă n-aveau

copiii, pentru că „Elisabeta era stearpă și amîndoi erau înaintați în

zilele lor”. Intrînd într-o zi în templu să cădească, Zaharia a văzut pe

îngerul lui Dumnezeu stînd de-a dreapta altarului, vestindu-i că

Elisabeta va naște fiu la bătrînețe, pe Ioan Înaintemergătorul lui

Iisus Hristos, proorocire care s-a și adeverit. După nașterea lui Ioan,

în luna a șasea, s-a auzit că Irod, împăratul iudeilor, vrea să ucidă

pe toți pruncii din Betleem și din împrejurimi, pentru a ucide pe

Domnul Iisus Hristos. O veche tradiție ne spune că, de teamă,

Elisabeta s-a ascuns, dimpreună cu copilul, într-o peșteră de

cealaltă parte a Iordanului. Ostașii, căutînd pruncul nu l-au găsit,

fapt pentru care Irod a poruncit ostașilor ca, în locul copilului, să-l

junghie pe Zaharia. Și, ducîndu-se ei la Templu, au junghiat pe

bătrînul preot „între Templu și altar”, stropind, cu sîngele său, altarul

Domnului. Așa, s-a mutat din viața aceasta dreptul Zaharia, iar

copilul scăpînd de urgie, a crescut și s-a întărit în Duhul Sfînt,

rămînînd în pustie pînă la ceasul arătării sale în fața poporului lui

Israel, căruia i-a vestit venirea lui Mesia. (Constantin GHERASIM)