Pomenirea Sfinților Mucenici Galaction și Epistimi
Sfinții Galaction și Epistimi au trăit în secolul al III-lea, pe vremea împăratului Decius, în cetatea Emesa, din Fenicia. Părinții lui Galaction erau păgîni și au fost inițiați în credințacreștină de un călugăr Onufrie, care i-a și botezat pe ei și pe fiul lor, Galaction. Asemenea și Epistimi era născută din părinți păgîni și, măritată fiind cu Galaction, a fost boteaztă de bărbatul ei.
Într-o bună zi, ei au împărțit averea săracilor și s-au făcut monahi, el într-o mănăstire de călugări, ea într-o mănăstire de fecioare, trăind o viață în rugăciune și ascultare. În timpul prigoanei contra creștinilor, ei au fost prinși de dregătorul proviniciei, și supuși la numeroase chinuiri pentru că mărturiseau credința în Hristos. Astfel, dregătorul a poruncit slujitorilor să-i înțepe pe sub unghiile mîinilor și picioarelor cu trestii ascuțite. Însă Sfinții au răbdat toate suferințele strigînd că: „Noi slujim lui Hristos, Dumnezeul cel adevărat, iar de zeii cei deșerți ne lepădăm”. Și li s-au tăiat mîinile și picioarele, iar la urmă și capetele. Sfîntul Galaction a murit la treizeci de ani, iar Sfînta Epistimi la vîrsta de 16 ani.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfinților Elisabeta și Zaharia, părinții Sfîntului Ioan Botezătorul
Sfîntul Prooroc Zaharia era preot și a trăit în perioada vechi-
testamentară. El a slujit la Templul din Ierusalim, în timpul
împăratului Cezar Augustus. Împreună cu soția sa, Elisabeta, erau
recunoscuți ca fiind „drepți înaintea lui Dumnezeu, umblînd fără
prihană în toate poruncile și rînduielile Domnului”. Însă n-aveau
copiii, pentru că „Elisabeta era stearpă și amîndoi erau înaintați în
zilele lor”. Intrînd într-o zi în templu să cădească, Zaharia a văzut pe
îngerul lui Dumnezeu stînd de-a dreapta altarului, vestindu-i că
Elisabeta va naște fiu la bătrînețe, pe Ioan Înaintemergătorul lui
Iisus Hristos, proorocire care s-a și adeverit. După nașterea lui Ioan,
în luna a șasea, s-a auzit că Irod, împăratul iudeilor, vrea să ucidă
pe toți pruncii din Betleem și din împrejurimi, pentru a ucide pe
Domnul Iisus Hristos. O veche tradiție ne spune că, de teamă,
Elisabeta s-a ascuns, dimpreună cu copilul, într-o peșteră de
cealaltă parte a Iordanului. Ostașii, căutînd pruncul nu l-au găsit,
fapt pentru care Irod a poruncit ostașilor ca, în locul copilului, să-l
junghie pe Zaharia. Și, ducîndu-se ei la Templu, au junghiat pe
bătrînul preot „între Templu și altar”, stropind, cu sîngele său, altarul
Domnului. Așa, s-a mutat din viața aceasta dreptul Zaharia, iar
copilul scăpînd de urgie, a crescut și s-a întărit în Duhul Sfînt,
rămînînd în pustie pînă la ceasul arătării sale în fața poporului lui
Israel, căruia i-a vestit venirea lui Mesia. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns