Noile generații trebuie să știe cine sînt părinții patriei și de ce sintagma „mîndria de a fi român” nu este cîtuși de puțin perimată; dimpotrivă, sporește pe măsură ce provocările și pericolele globalizării devin tot mai agresive.
Asistăm de cîțiva ani buni (mai degrabă răi), la fenomene grave de incultură, la degradarea civilizației, la poluarea folclorului național, la ofensiva prostului gust și a unor emisiuni de spectacole jenante aflate, parcă, într-o competiție cu titlul „Cine șochează mai violent”, sau „Îți bați joc și cîștigi”. Nici nu ne dăm seama cît de mult contează toate aceste atentate la bunul simț pentru echilibrul sufletesc, și așa destul de fragil, al unui popor biciuit de tot felul de nenorociri! Istoria, însă, are resorturi cu valoare de legitate și nu sînt cu nimic mai prejos decît puterea Legii gravitației. În timpul primului război mondial un țăran neștiutor de carte, dintre cei supranumiți de presa internațională „fantomele albe” de la Mărășești era mai racordat la rețeaua de înaltă tensiune a istoriei decît Marchizul de Monstier, ambasador al Franței la Constantinopol în anii premergători războiului din 1877, care a decretat că „România nu va putea să fie decît turcească sau rusească”. Numai că profeția lui nu s-a adeverit, deși, ca să fim sinceri, s-au străduit unii s-o facă rusească după primii ani de după 23 august 1944, așa cum alții depun eforturi s-o facă turcească acum, după 22 decembrie 1989. În straturile cele mai adînci, însă, poporul n-a fost contaminat niciodată, acolo apele sînt limpezi și albastre, iar petele de ulei ale poluării moravurilor nu pătrund. În multe momente calitățile native ale unei nații, forța , rezistența la necazuri, înțelepciunea și credința lor suplinesc deficiențele grave ale conducerii statale.
Nu întîmplător popoarele sînt comparate cu marile fluvii care își văd de drumul lor, în pofida tuturor opreliștilor și abaterilor. Un astfel de fluviu este și țara noastră, cu toate opreliștile trecute sau prezente ale unora pentru zăgăzuirea lor. De asta spun că tineretul de astăzi trebuie crescut în cultul iubirii de patrie, la flacăra unui naționalism luminat care a privegheat secole de-a rîndul drumul tuturor corifeilor acestui neam. Dacă nu în sensul descoperiri unor întîmplări neștiute, măcar ca mod de viață și ca pildă pentru viitorime.
Deși nu sînt membru al PNL, deseori îmi amintesc spusele marelui om politic al timpului său, Dinu Brătianu, în 1919: „Demnitatea și încrederea în energiile sale lăuntrice, iar nu serviabilitatea față de impunerile din afară, fac propășirea și puterea acestui neam”. A fost un avertisment dat celor care doresc să închine țara străinilor. Ori, în ultimii ani, Guvernul Năstase tocmai asta a făcut. A creat noua clasă de snobi sociali și de parveniți, care maimuțărind modalitățile de viață străine în numele unui progres (în beneficiul lor), au înfeudat țara pe termen lung, parcelă cu parcelă, pentru a rămîne el în Istorie. Într-o istorie care nu-i va fi deloc favorabilă. De cînd fructele acțiunilor Opoziției au început să se coacă, una după alta, puterea guvernanților actuali, de-a dura povara eșecului, îi ustură la ficați și-i determină la noi atacuri murdare. Sînt cuprinși de o agitație perpetuă, ca un ac magnetic în plină furtună. Năstase nu-și mai găsește astîmpăr. E ca omul pofticios care tot dă tîrcoale unei mese așternute pentru un ospăț ales, în timp ce gîndurile lui, dacă s-ar putea face auzite, asemeni unui ventrilog, s-ar speria biata țară!
Pentru ca astfel de fărădelegi să nu se mai repete este imperios necesar ca noile generații, preluînd ștafeta de la înaintașii lor, să combată acele aspecte care dezumanizează omul și gradează înțelepciune. Numai așa își va ocupa locul cuvenit în marele concert al lumii!
Aurel BERARU
Lasă un răspuns