Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfinților Corneliu și Ciprian
Un sfînt părinte a văzut odată doi îngeri înălțînd un suflet la cer. Cînd s-au apropiat de vama desfrînării și de alte vămi ale păcatelor, au început dracii de la vamă să se mînieze și să se tulbure: „Cum de îndrăzniți voi să treceți sufletul acesta pe lîngă noi, fiindcă este al nostru?” Îngerii au grăit către dînșii: „Cum să fie al vostru și ce semn aveți pe el, spuneți-ne?!” Aceia le-au zis: „Pînă la moarte a făcut toate răutățile. Și, iată, sufletul acesta este robit de patimi și a murit fără de pocăință și nu s-a lăsat de păcate. A fost rob al păcatului pînă la moarte și lucrător al nostru”.
Unul din îngerii lui Dumnezeu a grăit: „Noi nu vă credem nici pe voi, nici pe tatăl vostru, diavolul, că de toată minciuna sînteți plini, viclenilor. Să fie chemat aici îngerul căruia i s-a dat spre păzire la Sfîntul Botez, și acela va spune adevărul”. Iar după ce-l chemară acolo, l-au întrebat îngerii: „Să ne spui, sufletul acesta căitu-s-a de fărădelegile sale sau a murit întru păcate?” Îngerul a răspuns: „Eu nu sînt om, nici duh viclean și nu voiesc să spun minciuni, ca toți acești draci. Ci, întru slava Domnului nostru Iisus Hristos, vă spun că din ceasul cînd a început a se îmbolnăvi, de atunci a început a lăcrima, mărturisindu-și păcatele. Și, întinzîndu-și mîinile la cer, se ruga lui Dumnezeu și, pentru că l-a iertat, Dumnezeu îl stăpînește. Slavă judecății Lui celei drepte.” Auzind îngerii cei purtători de lumină își rîdeau de diavolul și de dracii lui. Aceștia din urmă au răspuns către îngeri: „Dacă se cade să fie mîntuit acesta, apoi toată lumea va primi mîntuire și toți păcătoșii; și în zadar ne ostenim noi.” Atunci, iarăși le-au zis lor Sfinții Îngeri: „Luați aminte ticăloșilor, că oricîți ar fi cei care, din tinerețe, au greșit, dar pe urmă s-au mărturisit și s-au pocăit, apoi să știți că de toate acele păcate, pe toți i-a iertat Dumnezeu. Și măcar că de au mai și căzut în oarecare răutăți, dar îndata lăcrimînd, pocăindu-se, suspinînd și făcînd milostenie la săraci, au primit iertare. Deci, ce vi se pare vouă, ticăloase fiare cumplite, oare se cade să cîștige mîntuire sufletul acesta sau nu? Însă să știți că Dumnezeu le este judecător acelora care, prin pocăință, își aruncă nădejdea către Dînsul. Drept aceea, cîți oameni își mărturisesc cu lacrimi păcatele lor înaintea lui Dumnezeu, cu smerenie multă și cu suspinuri și se căiesc de lucrurile rele, primesc de la Milostivul Dumnezeu iertarea păcatelor lor. Iar cei care vor muri întru fărădelegi, tănuind păcatele față de Dumnezeu și nemărturisindu-le, acelora Dumnezeu le este judecător și-i va mustra în vecii cei nesfîrșiți.” Acestea zicîndu-le, îngerii au rușinat duhurile cele viclene. Și așa s-a dus spre porțile cerești și s-a mîntuit sufletul acela.” (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns