Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfintei Eufrosina
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Cleopa
Duminică, 26 septembrie
Sinaxar ortodox: Mutarea sfîntului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfinților Cosma și Damian
A fost întrebat un bătrîn: „Se folosesc, oare, cei ce cer rugăciunile părinților, iar ei se lenevesc?” Și a răspuns: „Precum este scris, multe poate rugăciunea dreptului. Însă, ajutorul cel mare vine și atunci cînd cel pentru care se roagă cineva se va păzi cu toată osîrdia și cu durere de inimă, de gînduri și de fapte rele. Că de va petrece cu nebăgare de seamă, nu va avea nici un folos, chiar dacă s-ar ruga și Sfinții pentru el. Că, unul zidind, iar altul surpînd, ce folos va fi? Doar osteneală”. Apoi, bătrînul a mai spus această povestire: Era un sfînt părinte la o mănăstire împodobit cu toată fapta bună, și, mai vîrtos, cu smerita cugetare, cu blîndețe, cu milostivirea către săraci și cu dragoste. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicînd: «Doamne, mă știu că sînt păcătos, dar nădăjduiesc la îndurările Tale, Stăpîne, să nu mă desparți de sinodia (soborul) mea, ci, împreună cu mine, și pe aceștia îi învrednicește Împărăției Tale, pentru nespusa Ta bunătate». Deci, aceasta rugăciune făcînd-o neîncetat, iubitorul de oameni Dumnezeu i-a dat încredințare. Avea să se facă pomenire de sfinți la o altă mănăstire, care nu era departe de dînșii, și l-au chemat părinții mănăstirii și pe el, împreună cu ucenicii lui, însă el, la început, a refuzat. Dar a auzit în vis, zicîndu-i: „Mergi, însă trimite înainte pe ucenicii tăi și, după dînșii să mergi și tu”. S-au dus ucenicii, iar pe drum au întîlnit un înger în chip de sărac bolnav, care zăcea în mijlocul drumului. Cînd au venit ucenicii la locul acela și l-au văzut văitîndu-se, l-au întrebat pricina. El le-a zis: «Sînt bolnav. Eram călare pe un dobitoc care, tîrîndu-mă, a fugit și, iată, nu am pe nimeni care să-mi ajute”. Iar ei l-au întrebat: „Ce putem să-ți facem, ava? Noi sîntem pe jos”. Și, lăsîndu-l, s-au dus. A venit, apoi, după puțin timp părintele lor și l-a aflat pe acel om zăcînd pe jos și suspinînd. Cînd a aflat motivele pentru care omul este în aceast stare l-a întrebat: „N-au venit, oare, pe aici, ceva mai înainte de mine niște călugări? Nu te-au văzut ei aicea?” El a răspuns: «Da, au venit, și înștiințîndu-se de boala mea, au trecut, zicînd: Noi pe jos mergem, ce putem să-ți facem?» Atunci a spus către el: «Vino, dar, să te iau eu în spate și Dumnezeu va ajuta și vom merge». Iar el a spus: «Cum poți să mă duci în spate atîta departare? Ci mergi și te roagă pentru mine». Starețul a spus: «Nu te voi lăsa. Iată, piatra aceea și te voi așeza pe ea și mă voi pleca și te voi lua pe spate». Și au făcut așa. Întîi îl simțea pe el, că este greu cît un om, apoi se făcu mai ușor și din ce în ce mai ușor, încît cel ce îl purta pe spate se mira. Deodată s-a făcut nevăzut. Și a venit un glas către el: „Fiindcă pururea te rogi pentru ucenicii tăi, să se învrednicească împreună cu tine de Împărăția Cerului, iată, vezi, altele sînt măsurile tale și altele ale lor. Deci, înduplecă-i pe ei să vie întru lucrarea ta și vei dobîndi cererea, că Eu sînt drept judecător, răsplătind fiecăruia după faptele lui” (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns