Roxana este o tânără din județul Bacău, care la vârsta de 24 de ani, după o perioadă îndelungată de suferințe, în care a avut și câteva tentative de suicid, a aflat că suferă de tulburare de personalitate borderline, scrie smartliving.ro.
Povestea tinerei este complicată și a fost nevoie de câțiva ani până când să primească un diagnostic precis și un tratament adecvat. Inițial, neurologul care a consultat-o a crezut că Roxana suferă de epilepsie, dar pentru că tratamentul prescris nu avea efect, tânăra a mers la alt medic care i-a făcut și o electroencefalogramă (EEG). A aflat, atunci, că nu are epilepsie, ci că tresăririle ei sunt pe fond psihic.
„Așa am ajuns la un psihiatru, care mi-a dat tratament pentru tulburare somatoformă. Tulburarea somatoformă însemnă că ce aveam eu semăna cu o boală, numai că era pe fond psihic“, spune Roxana.
Atunci, a avut primul contact cu psihiatria, însă nu și ultimul. La 22 de ani, când trecea printr-o perioadă stresantă din viața ei, pentru că-și terminase studiile, dar nu-și găsea un loc de muncă și nu știa încotro s-o apuce cu viața ei, Roxana a încercat să se sinucidă. De două ori.
Stările ei de anxietate, depresie și nervozitate au continuat până în 2021, când a avut a treia tentativă de suicid. Tot atunci, a ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, la secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă (ATI). După ce medicii au pus-o pe picioare, au trimis-o la secția de psihiatrie, unde a stat internată mai multe zile, fără să simtă o îmbunătățire a stării ei.
„La Bacău nu sunt condiții. M-am îmbolnăvit și mai rău, la cum era acolo. Faianța era mucegăită, la baie era urina până la glezne, nu aveam voie cu telefonul, la masă ne cronometrau, plus că am întâlnit tot felul de persoane care nu erau în lumea lor reală, iar asta mi-a băgat o foarte mare frică în mine“, spune Roxana.
La externare a primit diagnosticul de tulburare de personalitate borderline și un tratament psihiatric.
În continuare sub tratament, Roxana nu s-a simțit mai bine nici când a ajuns acasă. Parcă era și mai agitată decât înainte de internare și nu-și găsea deloc liniștea. Nu avea stare nici măcar să stea jos, pe scaun sau în pat, mai mult de cinci minute.
„Nu-mi era bine cu tratamentul, eu am văzut din spital că sunt agitată, dar am crezut că sunt agitată pentru că nu aveam voie cu telefonul, vizite nu aveam voie, mă vedeam cu iubitul meu pe la geam, eu eram la etajul doi și el la parter“, își amintește ea.
După ce a observat că e și mai agitată de când ia tratamentul, a început din nou să meargă pe la medici. A ajuns în cele din urmă în București, la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Alexandru Obregia“, unde i-a fost schimbat tratamentul și, în scurt timp, a dat semne că se simte mai bine.
„Din a doua zi deja am început să mă simt mai bine. Internarea la Obregia a fost ca o vacanță, pentru că acolo aveam voie cu telefonul zi și noapte, aveam voie afară de la 8.00 dimineața până pe la 9.00 seara, aveam terasă în curte, mi-am făcut prieteni“, a povestit tânăra.
După trei săptămâni de stat în spital, a plecat acasă, simțindu-se mult mai bine, dar fără să știe mare lucru despre ce înseamnă tulburarea ei de personalitate, însă tânăra are convingerea că problema ei psihică este în strânsă legătură cu traumele din copilăria ei.
Citește întreaga poveste a Roxanei pe smartliving.ro.
Sanatate multa.Doamne ajuta