Dan POPA
Motto: Cum arată clasa de azi? Profesorul explică la
catedră,,iar elevii din bănci notează! Cum va arăta
clasa de mîine? Un magnetofon vorbește pe catedră,, iar
elevii din bănci notează! Cum va arăta clasa de
poimîine? Un magnetofon vorbește la catedră,,iar niște
casetofoane puse pe bănci înregistrează !
Săptămîna trecută a avut loc cel de-al patrulea seminar dedicat analizării programului guvernamental de informatizare a învățămîntului preuniversitar românesc. Situația învățămîntului universitar băcăuan, cu asistenți care „emigrează” în alte centre, cu
preparatori care nici nu visează la suta de dolari/euro ca salariu, cu administratori care-ți decontează un conector de rețea după o lună (și trebuie și o cerere la rector pentru asta!), cu manageri de rețea internet care leagă hub-ul rețelei cu sfoară de cînepă de siguranța panoului electric (celebrul hub poate fi văzut de vizitatorii sălii A39
la orice oră de clasă), cu salarii de peste 10-12 milioane rezervate doar profesorilor externi (dar asta nu la informatică), pusă față în față cu declarațiile domnilor miniștri, ne duce la amare comentarii. Dar mai bine să dăm cuvîntul citatelor, începînd cu cele ale domnului ministru Alexandru Athanasiu:
Despre scopul învățământului: „Guvernul a avut această idee absolut necesară că un învățămînt de calitate trebuie să fie un învățămînt care furnizează informația în timp real, care asigură obiectivitatea informației și măsurabilitatea procesului”.
Asta-i teoria. Să vedem practica: un profesor care locuiește în campusul universitar, sau în apropiere, nu-și poate permite o legătură internet radio la centrul de date al universității, fiindcă l-ar costa vreo 200-300 de dolari echipamentul radio, iar leafa lui, dacă e preparator, asistent sau lector în Bacău, nu depășește decît arareori 100 de dolari. Nu vorbesc de cei dinafara campusului, din capătul orașului. Notă proastă pentru managementul de personal al universității locale. În replică, studentul care stă în cămin cu patru milioane pe lună de la babaci, își trage cablu internet de la
același centru de date (clădirea vecină) și descarcă la greu mp3-uri, filme etc. De învățat nu mai are timp, dar are muzica digitală în timp real. Felicităm încă o dată administrația centrului internet pentru
performanță.
„Accesul la calculator, numărul de lecții pe calculator este total insuficient”. Nu știu ce numește domnul ministru „lecții pe calculator”: softurile didactice, prezentările pe computer, sau lecțiile pe care le scriu, pe mai nimic, profesorii pentru firma aceea, al cărei nume începe cu S? Eu zic, însă, că sînt insuficiente calculatoarele la dispoziția profesorilor. Dacă domnul profesor lucrează seara de
la orele 9 la 12, universitatea e închisă la acele ore, iar computerul său de acasă nu este la fel de performant ca cel de la școală, cum credeți că va face lecții și ce fel de lecții va face? Cît de multe? Cît
de des? Profesorii dotați cu laptopuri sînt o excepție rarisimă, un asemnea computer dacă e nou sare binișor de 70-120 de milioane, adică e cît leafa unui profesor pe un an sau, mai curînd, doi. La fel de rari sînt și acei cunoscători de hardware, care-și fac singuri
computere, la un sfert de preț, ba fac cu ele și treaba pe care altcineva și-ar face-o cu un PC modern. Deși mirat că, cităm: „accesul la calculator este încă restricționat, numărul profesorilor cuprinși în programele de formare este mic și nu se folosește
calculatorul …” (păi de unde, dacă oamenii nu-și permit să-l cumpere ?), domnul ministru Athanasiu primește chiar acolo, pe loc, o replică de la domnul ministru Dan Nica, care-i explică ce înseamnă învățămînt informatizat: „Implică nu numai resurse
materiale, ci și resurse umane deosebite și o muncă extraordinară”. Bravo, domnule ministru Nica, ce bine era dacă te puneau la Învățămînt și Cercetare!… Ai pus punctul pe i. Resursele umane, bată-le vina! Unele se șopîrlesc peste graniță, predau pe la universități străine, pleacă definitiv… Cum pot să facă profesorii de informatică, plătiți cu cel mult 100 de dolari pe lună, învățămînt de calitate cînd toți banii dintr-un an abia le-ar ajunge să-și cumpere computerul modern de care ar avea nevoie anual!? La salarile
acestea profesorii își cumpără pixuri și fac informatică la tablă, așa cum amenința unul din colegii mei vîrstnici că va face dacă nu se schimbă ceva: …adică salariile. Sau se apucă de alte meserii, devenind traducători, secretari, dactilografi, jurnaliști etc. Parcă văd că, urmare a salariilor reduse la jumătate, pe care le primesc
universitarii băcăuani în raport cu cei din alte centre (Suceava,Iași), se va ajunge la grevă spontană, cu întreruperea orelor la jumătate, adică se va face în semestrul doi doar cîte o oră din două,
proporțional cu plata oferită. Să dea Dumnezeu să n-am dreptate!
Din nefericire, și domnul ministru Nica se îndepărtează, în discursul său, de realitatea învățămîntului, dovedind că „imaginația nu are limite și nu depindem de constrîngerile materiale sau de dotarea…”
tehnică. Citatul, scos puțin din context, îi aparține. O face atunci cînd afirmă că proiectul în discuție a permis la calculator „accesul egal al fiecărui copil din România”. Și noi îl credem pe cuvînt de onoare! În replică, ne-am întreba: cînd va iniția domnul ministru
Athanasiu un proiect care să permită accesul egal la calculator al fiecărui cadru didactic din România? Că abilitatea de a lucra la calculator a fost înscrisă în nu știu ce fel de fișă de evaluare pentru învățămîntul mediu, știam de mulți ani. În continuare, domnul ministru Dan Nica explică dascălilor cu salarii lunare de 100 euro că ar putea avea acces la Internet, cu trafic nelimitat, pentru circa
35 de euro. Probabil domnul ministru îi crede profesori în Canada, unde un procent de peste 35% din venit rămîne în buzunarul dascălului în fiecare lună, după ce-și plătește cheltuielile curente, iar salariul unui cadru didactic depășește mult acea biată sută de
euro românească.
Concluzia (dacă mai era cazul): învățămîntul se face și cu profesori, nu numai cu calculatoare și programe de calculator, domnilor miniștri! De altfel, v-a spus-o și acolo domnul Varujan Pambucian, președintele comisiei IT a Camerei Deputaților, zicînd despre apariția lecțiilor alternative, electronice, în care calculatorul preia
rolul profesorului: „E o tîmpenie. E ca și cum ai spune că o să mă înlocuiască stiloul”. Q.E.D.
Lasă un răspuns