Ovidiu PAULIUC
Copii abuzați, copii cerșetori, copii dereglați din cauza părinților, copii nefericiți. Aproape că nu este zi să nu auzi despre ei pe la știri, că de văzut, îi vedem la aproape orice colț de stradă. Un tată și-a pus copilul cu mîinile pe plita încinsă. O fetiță cît un ghemotoc, cu vina că nu a cumpărat vodcă, așa cum îi ceruse părintele. Despre ea au aflat ziariștii, organele s-au sesizat, iar lucrurile s-au rezolvat, cît de cît. A fost doar un caz din zecile de astfel de întîmplări nenorocite, majoritatea dintre ele ținute departe de ochii lumii, între pereții mizeri ai sărăciei. Aș spune că nu e o sarcină prea ușoară să lucrezi în domeniul protecției copilului, probabil și pentru faptul că resimți frustrări știind că undeva, în cine știe ce cătun, un prichindel este bătut cu parul de părinții alcoolici, iar tu nu știi despre asta și, ca urmare, nu poți să faci nimic. Că doar nu ai să umblii prin sate și orașe, căhui, să auzi copiii urlînd prin case. Dar dacă uiți de frustrări și te gîndești că vine ziua de salariu, chit că e de bugetar, e chiar simplu să stai la birou și să protejezi copiii.
Zi de zi trec prin fața bisericii Sfîntul Nicolae, din buricul tîrgului și remarc mulțimea pestriță care se strînge în jurul lăcașului. Printre ei, ghemuită pe cimentul gol, o tînără, care ține în brațe un copil născut abia de cîteva luni. Privirea ageră, care măsoară bunăstarea fiecărui trecător și evaluează șansele de a primi ceva bani, nu lasă să se întrevadă resemnare sau neputință. Copilul din brațele ei pare arma perfectă. Dacă nu l-ar fi scos la biserică, probabil că încasările ei de cerșetoare ar fi fost de cîteva ori mai mici. Unii ar fi luat-o la rost și ar fi trimis-o la muncă, fără să se mai gîndească la eventualele ei probleme. Copilul, însă, te face să te gîndești că biata femeie are de crescut un plod, că cine știe ce bărbat bețivan o fi avînd și cîte bătăi mănîncă de la el.
Femeia cu copilul în brațe stă la biserică indiferent că e ploaie sau e ger de crapă pietrele. O vede zi de zi acolo și gardianul cel burtos care se plimbă ca un pașă printre cerșetori, dar și cei doi jandarmi care fac rondul de la biserică la piață și înapoi. Nu o întreabă nimic, nu îi interesează copilul. O singură dată i-am auzit că îl întrebau pe un copil cu probleme psihice unde locuiește și apoi au plecat, mulțumiți de informația obținută. Copilașul femeii doarme tot timpul, nu își dă seama ce i se întîmplă. Doarme liniștit, chiar și cînd e frig de îngheață apa.
Orașul european își propusese să scape de cerșetori, iar gardienii și jandarmii trebuiau să aibă grijă de asta. Nu s-a întîmplat așa, decît într-o mică măsură. Mama și copilașul ei ținut în frig, pe cimentul din fața bisericii, e cea mai bună dovadă că Europa este doar în mințile înflăcărate ale edililor. Despre cazul femeii s-a scris în presa locală, dar nimeni nu a mișcat un deget, mai ales că acum e iarnă, iar birourile protejează bine împotriva intemperiilor și a sarcinilor de serviciu. Cel mai probabil, copilul acela va ajunge la doctor într-un final, sau chiar mai rău, și poate că abia atunci cineva își va da seama că și acesta este un caz de abuz asupra unui copil.
Mi-am adus aminte iarăși de fetița pusă cu mîinile pe plita încinsă. Este vreo diferență între cazul ei și cel al copilului ținut în ger la biserică?
Lasă un răspuns