Vreau să precizez de la bun început că nu intenționez să le dau apă la moară țărăniștilor actuali, care au deturnat din temelii filosofia lui Maniu din politica românească intrerbelică, făcînd un „talcioc” sinistru din viața acestei țări în timpul scurtei lor guvernări în cadrul Convenției democratice. O fac, însă, deoarece român fiind, am un cult deosebit pentru marile personalități politice ale zbuciumatei noastre istorii. Citind o carte despre regretatul Vlad Georgescu, care a fost ziarist la Radio „Europa Liberă”, am dat peste un articol despre Iuliu Maniu, care a ținut o conferință în anul 1924 și în care a spus, printre altele: „…Încrederea și respectul vecinilor săi și ai lumii civilizate va depinde dacă statul român va fi un obiect de tîrguială, ori un factor hotărîtor (…), ori își va tîrî ființa umilită, dacă o va avea, de pe o zi pe alta, din grija altora și servind pe alții”. Cîtă profunzime în gîndirea acelui mare om politic! Parcă s-ar fi adresat politicienilor noștri de astăzi, care tocmai asta au și făcut. Nu trebuie să fie cineva specialist în economie, ori analist politic, pentru a-și da seama că, din păcate, temerea lui Maniu nu a fost zadarnică, deoarece s-a adeverit cu prisosință încă din timpul vieții lui, iar noi o trăim și astăzi.
„Obiect de tîrguială” am fost la Dictatul de la Viena, la Yalta, la Malta și cine mai știe unde și încă mai sîntem și astăzi prin diferite colțuri ale lumii, pentru a deveni o simplă piață de desfacere pentru marile puteri economice și politice ale lumii, din ceea ce am fost odată!… Obiect de tîrguială a devenit și Insula Șerpilor, care nu a fost niciodată în posesia altora, iar mai recent așa-zisa Țară a Secuilor! Atenție! În acest scop s-au scos și hărți dincolo de Tisa! „Ne tîrîm ființa umilită” pe la diferite cancelarii străine pentru a fi luați în seamă de organismele internaționale și înghițim tot ce ne impun acestea, chiar dacă nu ne convine fiindcă ne lipsește coloana vertebrală în politica extrenă. „Trăim de pe o zi pe alta”, din grija altora, de 14 ani!… De 14 ani stăm cu mîna întinsă, ca țiganii răspîndiți prin Franța, doar-doar ne-or mai pica ceva ajutoare cu vechituri, medicamente și alimente expirate, pentru spitale, creșe
și handicapați, sau un pumn de euro cu împrumut, pe care să-i restituim dublu ori triplu. Iar la capitolul „servind pe alții”, cred că sîntem campionii Europei. I-am servit pe turci, pe greci, pe nemți, pe ruși, iar acum îi servim pe toți cei care, sub umbrela privatizării ultra-rapide, ne-au adus economia națională la sapă de lemn, nemaifiind stăpîni pe aproape nimic în țara noastră, demonstrîndu-ne încă odată, dacă mai era nevoie, că fecunditatea politicii actualului Guvern este departe de a da fructul promis la alegerile din 2 000, fiindcă această politică a luat-o pe prea multe căi spre haos. Drept urmare, mult-trîmbițatele acțiuni „sociale” au intrat în coliziune directă cu realitatea socială. Pensionarii și șomerii nu au bani de întreținere la bloc, de hrană, de medicamente etc. fiindcă așa-zisele recorelări și indexări sînt niște bagatele comparativ cu prețurile care cresc de la o zi la alta. Sărăcia a devenit un sindrom național, care ni s-a urcat în cîrcă și nici să se mai dea jos, iar parlamentarii de la Putere (nu i-ar mai răbda Dumnezeu!), nu se îngrijesc decît de interesele lor, după ce s-au adăpat pe săturate de la fîntîna pe care-au și secat-o! Așa se face că eșecul Guvernului pe plan social se va converti în retragerea încrederii ce i s-a acordat în urmă cu trei ani, iar Opoziția, focalizînd preocupările și problemele contemporaneității, menținîndu-se în cea mai vie actualitate, cîștigă pe zi ce trece noi cote la bursa valorilor politice, spre marea disperarte a celor ce și-au bătut joc de țară! (Aurel BERARU)
Lasă un răspuns