În județele Bacău și Neamț, în ultimii trei ani

Convorbirile telefonice a 188 de persoane au fost ascultate

• în cele două județe care aparțin de Curtea de Apel Bacău au fost autorizate 188 de interceptări ale convorbirilor telefonice • procurorii băcăuani au respins zece solicitări, fără să ne precizeze însă din partea cui au venit acestea • peste 50 de persoane din cele vizate de organele în drept să ceară interceptarea convorbirilor telefonice au fost trimise în judecată, iar jumătate condamnate definitiv

Convorbirile telefonice a nu mai puțin de 188 dintre cetățenii din județul nostru au fost ascultate în ultimii trei ani. Din 2000 și pînă în 2003, procurorii de la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Bacău au aprobat 188 de cereri de interceptare și înregistrare a unor convorbiri telefonice în județele Bacău și Neamț, și acesta din urmă aflîndu-se în autoritatea instituției de la noi. Răspunsul la cererea noastră de a afla cui și în ce scop i-a fost ascultat telefonul se limitează la a preciza doar numărul de interceptări și înregistrări a convorbirilor telefonice, fără însă să fie nominalizate și persoanele care au fost vizate. Autorizațiile de ascultare, înregistrare, stocare sau orice altă formă de interceptare sau supraveghere a comunicațiilor se face pe baza Legii 51, privind siguranța națională, a Legii nr. 14 din 1992, a SRI, și a Codului de procedurã penală.

În județele Bacău și Neamț, procurorii au decis că doar în 188 de cazuri s-a impus această măsură.

Tot în aceeași perioadă au fost respinse zece solicitări de a asculta telefoanele cuiva. „Dintre persoanele vizate în autorizații, 51 au fost trimise în judecată, dintre care 23 sînt condamnate definitiv, iar alte dosare se află încă pe rolul instanțelor de judecată. Precizăm că interceptarea și înregistrarea convorbirilor au fost autorizate în cauze care au avut ca obiect traficul de stupefiante, traficul de persoane și falsificarea de monede”, ne precizează Vasile Alixandri, procurorul general al Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bacău.

Conform reglementărilor în vigoare, ascultarea, înregistrarea, stocarea sau orice altă formă de interceptare sau supraveghere a comunicațiilor sînt interzise, cu exceptiile prevăzute limitativ de lege. Mai precis, este vorba de patru situații: interceptările și înregistrările sînt realizate de participanții la comunicația respectivă; participanții la comunicația respectivă și-au dat acordul scris prealabil (presupunem că este vorba de acordul dat unui terț la comunicație, și nu acordul reciproc al participanților, n.r.) și, în final, acestea sînt realizate în exercitarea prerogativelor de autoritate publică, în condițiile legii.

Pînă acum, Codul de procedură penală prevedea că autorizațiile se acordă de către procurori pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, dar care putea fi prelungită, în aceleași condiții, pentru motive temeinic justificate. Practic, un post telefonic putea fi supravegheat pe o perioadă de timp nelimitată. Nu se pomenea nimic despre dreptul cetățeanului ale cărui convorbiri au fost înregistrate de a contesta valabilitatea acestora, apelînd, de exemplu, la serviciile unor experți. De asemenea, nu se preciza ce instituție va efectua înregistrările convorbirilor. Și, lucrul cel mai important, nu exista o delimitare clară a situațiilor în care un procuror poate emite o autorizație pentru asemenea înregistrări. Se menționează doar existența unor „date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvîrșirea unei infracțiuni”, ceea ce înseamnă că regimul interceptărilor convorbirilor telefonice putea fi aplicat practic oricui, sub un pretext oarecare. Acum, această autorizație este emisă de judecatori. (Mirela ROMANEȚ)