EDITORIAL Indolența care poate ucide

Nicoleta BICHESCU

Un bolnav psihic, astăzi inofensiv, umblă pe stradă cu o rețetă în mînă. A fost la medic, i-a prescris tratament. Intră în prima farmacie, unde primește un răspuns care îl năucește. Se gîndește că poate a fost o întîmplare și mai insistă. Ia farmaciile la rînd, pînă realizează că nimeni nu are nimic cu el, personal, pentru că refrenul este același: rețeta nu e bună. Nu e din aceea, „securizată”. Omul se ia cu mîinile de cap și face drumul înapoi la medic. Doctorul îi spune să insiste, pentru că el știe că și rețetele vechi sînt bune. Pacientul nu mai știe ce să mai creadă. Nu mai înțelege nimic. Dacă are nervii slabi, renunță. Dacă nu, se ia de guler cu cei de la Casa de Asigurări de Sănătate, unde primește nu neapărat o rezolvare, cît, mai ales, un noian de explicații. Bolnavul psihic încă mai rezistă. Poate o zi, poate trei. Fără tratament, s-ar putea, însă, să clacheze. Și, în loc de o știre de la farmacie, să scriem despre un fiu care, în plină criză, și-a ucis tatăl. Există precedente, din păcate.

Bolnavul mai are, însă, o speranță: că va ajunge să obțină medicamentele și starea lui măcar se va ameliora. Sistemul sanitar este, însă, muribund. Cancerul îl macină încet, din interior. Suferința se amplifică pe fiecare zi ce trece. Iar cînd se dorește a se schimba ceva, totul devine un haos. Orice noutate are darul de a crea dezordini nebănuite. Introducerea unor rețete noi, cu elemente de securizare, a demonstrat încă o dată slăbiciunea sistemului și, mai ales, faptul că nu lipsa banilor are, neapărat, dimensiunea unui cancer cît, mai ales, suficiența și lipsa de comunicare.

Casa de Asigurări de Sănătate din Bacău s-a bîlbîit din nou. Și-a demonstrat din nou disponibilitatea față de asigurații din banii cărora își iau salarii. Cu vreo două zile înainte de Crăciun, purtătorul de cuvînt al instituției a declarat, în mod public, că ambele formulare de rețete, cu și fără elemente de securizare, vor fi valabile în luna ianuarie. Apoi, funcționarii casei au intrat în concediu. Bun bazați că nimic nu îi presează, o parte dintre medici au amînat ridicarea carnetelor pentru 5 ianuarie, data în care s-a epuizat vacanța prelungită. Le-au prescris pacienților tratamente pe vechile rețete și au pus, involuntar, oamenii pe drumuri.

Reprezentanții Casei de Asigurări susțin acum, sus și tare, că medicii sînt vinovați. Că ei trebuiau să afle, precum Mafalda, că mai-marii casei au dat chiar în Ajun de Crăciun un autohton „la loc comanda!”. Ei au dispus ca noile carnete cu rețete să intre în vigoare încă de pe 5 ianuarie și au asigurat permanență la casă, pe 29, 30 și 31 decembrie 2003, pentru ca medicii să se poată aproviziona. Cînd a fost luată decizia? Chiar pe 24 decembrie, atunci cînd oamenii normali tăiau cu spor zarzavatul pentru salata boeuf și curățau usturoiul pentru răcituri. Formularele au fost împărțite prin spitale, urmînd ca, cei care află, să le ridice de aici.

Unul dintre directorii de la Casa de Asigurări a încercat să mă convingă ieri că împărțirea carnetelor în spitale a fost suficientă și că medicii trebuiau să afle singuri, din propriile lor surse, despre obligativitatea de a lucra numai cu noile rețete. Și, dacă medicii specialiști din spitale ar fi putut fi informați de conducere despre noile dispoziții, mă întreb cum ar fi putut afla un medic de familie din Corbasca despre schimbarea bruscă de atitudine a celor de la Casa de Asigurări? Teoretic, din presă sau, mult mai normal, de la Asociația Medicilor de Familie. Numai că presa habar nu a avut, iar Asociația Medicilor de Familie a fost înștiințată abia luni, 5 ianuarie, despre ultimele modificări. Printr-un fax de tot rîsul și batjocura, medicii de familie au aflat pe 5 ianuarie 2004 că pot ridica noile rețete, de la Casa de Asigurări, în zilele de 29, 30 și 31 decembrie 2003! Fără nici un fel de comentarii, dar concludent pentru modul în care înțelege conducerea Casei de Asigurări să se comporte cu niște oameni care și-au tocit coatele cel puțin 18 de ani pe băncile școlilor.

Despre lipsa de informare, nimeni nu pronunță nici un cuvînt. Să afle medicii, că de aia au contract cu casa! Și ce mai contează că sînt luați în batjocură și înștiințați în 2004 despre cea ce puteau face în 2003? Era obligația lor! Atît au ei: obligații! Inclusiv aceea de a da socoteală pentru o declarație publică. Chemarea la ordine a devenit o obișnuință la Casa de Asigurări din Bacău. Insinuările și chiar amenințările fățișe, o practică. Amenințarea cu rezilierea contractului a fost deja pusă în practică pentru cei indisciplinați. Și, pentru că nimeni nu ia atitudine, medicii vor continua să fie călcați în picioare. Și, dacă asta este doar o problemă a lor, faptul că bolnavii au de suferit din acest război mocnit și de pe urma indolenței celor care trăiesc din banul asiguraților, este o chestiune intolerabilă.