Gil Ioniță a urcat să concerteze pe cea mai înaltă scenă

• cunoscutul cîntăreț de muzică folk, poet și avocat a fost înmormîntat, ieri, la cimitirul „Sărata” • i-au fostă alături pe ultimul drum rudele, prietenii și colegii

Cunoscutul cîntăreț de muzică folk Gil Ioniță a fost condus, ieri, pe ultimul drum. Slujba de înmormîntare a avut loc la biserica Sfîntul Gheorghe, de unde cortegiul a plecat spre cimitirul „Sărata”. Un sobor din patru preoți, în frunte cu protopopul Vasile Radu, a oficiat slujba de înmormîntare. Alături de familia îndoliată au fost colegii de breaslă ai celui răposat. Avocați, procurori, juriști au venit din tot județul pentru a-l conduce pe ultimul drum pe cel care a fost și avocat Virgil Ioniță. Lor li s-au adăugat oameni de cultură din Bacău, pictori, scriitori și cîntăreți de muzică populară. Nu au lipsit scriitorul Ovidiu Genaru, pictorul Mihai Chiuaru, președintele Uniunii Artiștilor Plastici filiala Bacău, cîntărețul de muzică populară Anton Achiței. Dintre vechii folk-iști, alături de care Gil Ioniță a ridicat în picioare sălile, au venit să fie alături de el, pe ultimul drum, Florin Săsărman din Cluj și Vali Șerbu din Alba.

Peste 100 de persoane i-au adus ieri omagiu celui care a încîntat generații întregi, cîntărețul Gil Ioniță. Virgil Ioniță s-a născut în 1952, la Onești. În 1975 a absolvit Facultatea de Științe Juridice „Al. I. Cuza” din Iași. După absolvire, a lucrat ca jurisconsult la I.P.E.P Bacău, apoi ca avocat în cadrul Baroului Bacău. În timpul studenției, s-a lansat ca solist de folk, înființînd grupul „Folk 73”. Apoi, a participat cu succes la spectacolele cenaclului lui Adrian Păunescu, „Flacăra”. Colaborarea cu poetul Păunescu și cenaclul lui s-a concretizat în două perioade. Prima, între 1973 și 1975, și, după o pauză de cîțiva ani, a revenit în forță în perioada 1981-1987. În 1983 a fost distins cu două premii speciale ale cenaclului lui Adrian Păunescu, pentru creație și compoziție. Melodii ca „Din bătrîni”, „Latinitatea strigă din tranșee”, „Adio, pîine neagră!”, „Lăsați-mă să merg pe bicicletă”, „Capul lui Mihai Viteazul”, „Jurămînt la Putna”, „A treia pace mondială”, „Spălătoria din Tribunal”, „Cîntec pentru artiști” și „Baladă pentru viitor” nu vor fi uitate niciodată de generația folk.

Gil ioniță a lăsat în manuscris romanul „Canalagii” și volumul „De ce rîd grefierii”, precum și un CD cu 17 melodii, majoritatea pieselor fiind creații proprii. Timpul nu a mai avut răbdare cu el, iar Gil Ioniță a trecut la cele veșnice duminică dimineața. În mintea prietenilor va rămîne mereu același om dintr-o bucată, sincer și deschis, mereu cu vocea și chitara pregătite. Adio, Gil Ioniță. (Claudiu TĂNĂSESCU)