Românii se pot plînge de toate tarele societății pe care au fost obligați, prin naștere și destin, să le suporte, din antichitate pînă în prezent, chiar dacă denumirea de român a apărut mai încoace.
Dar uite că după îmbulzeala din decembrie 1989 ne-a dat Dumnezeu fericirea de a putea alege din marea aglomerare la ciolanul național și local. Peste tot în lume sînt mai mulți pretendenți decît scaune, dar parcă la noi cererea este prea mare pentru niște mirese costelive. Și totuși, ca în bancul cu cel care pescuia pe miriște, fiecare are dreptul să încerce. Ducînd mai departe proverbul românesc, o încercare moarte n-are… dar o să pierzi ceva parale.
Astrologii au prevăzut un an tumultuos, imprevizibil, cu schimbări deosebite. Deocamdată, au nimerit-o. Printre vînătorii de trofee parlamentare și prezidențiale, au mai apărut doi, un don Gigi de tribună oficială și misis Lia, româncuță măritată peste balta cea mare. Norocul nostru cu ei, pentru că ne-au mai descrețit frunțile în iarna asta cu năbădăi!
La o judecată sumară, după prezentarea fugară ce li s-a făcut pe sticlă și la radio, se pare că au ceva de spus față de spusele celor aleși, care au rămas doar vorbe. Don Gigi, ciobanul stelist, plătește din gros pentru reclama pe cele două posturi de televiziune, și ca un oier ce se respectă și-a cumpărat și un partid. Cacialmaua a prins, omul poate deveni parlamentar fără probleme, avînd în vedere că este asigurat de votul microbiștilor de fotbal, al boschetarilor, fufelor și machedonilor, cîți or fi ei prin Capitală. Cine i-a dat ideea privind saltul din strungă în parlament are ceva glagorie și pistrui. Mai mușcă ceva din voturile ălorlalți de prin Bucale. Mai dă cîte un dolărel la pripășiții săraci de prin tribune, pentru ochiul magic al camerelor de luat vederi, mai cîștigă un bănuț de la un pocheraș cu primarul-stadion, mai cotizează un frăncușor la eminența cenușie – blondă a PSD, și una peste alta se descurcă fantele de stadion!
Și dacă ne întoarcem puțin în istorie, s-ar părea că apariția Becalului este o repetare a istoriei, o reîncarnare a ciobanului Bucur, întemeietorul tîrgului de pe vadul Dîmboviței.
Pentru cei care cred în reîncarnare, problema saltului baciului în politica bucureșteană depinde doar de timp. Pentru cei care nu vor să creadă, din pricină de pierdere de voturi, să meargă la Teoctist să combată această rătăcire a minții către bani și fotbal.
Ne-a mai adus-o iarna asta pîrdalnică și pe misis Lia, tocmai de la unchiul Sam de peste Ocean. Din cîte a zis pe la radio și televiziune, rezultă că încă nu este hotărîtă să arunce dolarii pînă nu consultă augurii. Meteahnă americană, fiecare cent trebuie cheltuit cu multă chibzuință, ceea ce înseamnă că strămoșii acestor albi din lumea nouă le-a transmis în genă buna chiverniseală a dolarului.
A făcut vizite, a primit vizite de curtoazie. Deocamdată, pentru că dacă o împinge gîndul să se înscrie în cursa pentru Cotroceni, o să-i pară rău că nu s-a oprit la politica americană, unde are un oarecare ascendent. Ceva o fi învățat distinsa purtătoare de soț cu mulți dolari de la fiul fostului prim spion al SUA. Se pare, însă, că pe apa Potomacului trăiesc politicieni cu talie mai mare decît postdecembriștii noștri, făcători de politică pe apa Dîmboviței, cu rezultate demne de apa Sîmbetei.
Misis Lia face o bună impresie la prima vedere-auzire. Se vede cît de colo că are spatele asigurat de sacul de dolari și de oarece marketing politic pragmatic, made în SUA. Dacă ne-am transpune în lumea animală, româncuța noastră ar avea toate șansele la scaunul Cotrocenilor. Albinele au regină care le conduce desăvîrșit, și chiar și în anii cei mai răi ele rezistă și își creează și surplus de hrană. Furnicile, de la cele minuscule pînă la termite, sînt coordonate tot de regină și reușesc o organizare fără cusur. Întorcîndu-ne la regimul nostru, merită să le amintim pe reginele Angliei, care au condus țara cu mînă de fier și rezultate notabile, făcîndu-i să pălească pe mulți regi și împărați din bătrîna Europă. Românii nu au avut o regină de sine-stătătoare, pentru că legea sadică permitea doar descendența pe linie bărbătească. Președinte, nici atît, cu atîția bărbați plini de succese în cea mai înaltă propagandă. Liberalii ar fi încercat un sondaj cu Mona Muscă, pe care o scoteau mai tot timpul în față, și se zice că românul ar fi zis ba! Acum contează și cine au fost răspunzători la întrebări, din ce mediu, nivel de cultură, de viață, obsesii, iluzii etc. De multe ori, sondajele dau chix, de alte multe ori omul fiind imprevizibil și schimbător ca vîntul.
Handicapul americano-româncei constă și în scurtimea timpului pînă la alegerile prezidențiale. Campaniile electorale de la noi diferă de cele de peste ocean. În eventualitatea unui tren prezidențial de campanie electorală ar ține-o ministru-manivelă, împreună cu cei de la electricitate, doar între stații. Ar fi bine plătiți de contracandidații la președinție, toți fluierarii și hăulitorii de meserie. Oracolul din Dămăroaia se laudă, pe sticlă, că în campania anterioară l-a vizitat un alt pretendent de peste Ocean, pe care l-a sfătuit să facă repede cale întoarsă. O ști moș Jumară ceva, că doar n-a îmbătrînit în ușa bisericii!
Și totuși, aș arunca în urnă o bilă albă pentru o doamnă deschisă și, mai ales, pentru curajul de a înfrunta vulpoii și bomboneii noștri. (Hary CERNEȚ)
Lasă un răspuns