Se făcea că eram într-un salon uriaș cu prinți și prințese printe rochii și candelabre de cristal, dansînd în ritmuri ușoare pe marmura proaspăt ceruită, mă simțeam privită și admirată, dar brusc deschid ochii, era 7:20, mai aveam 20 de minute ca să fiu gata să plec la școală. V-ați dat seama, fusese un vis!
Dar ce mi-a plăcut în acest vis a fost prezența mea de spirit, care nu era constrînsă de nimeni și nimic și mă facuse să mă simt specială. De ce oare numai în subconștientul nostru putem fi, într-adevăr, libere și admirate?
În realitate cum o fi? Se spune că Mona Lisa, expusă în Louvre-Paris, nu este foarte frumoasă, dar totuși atrage milioane de turiști anual. Zîmbetul unic ce îl afișează și lumina din ochi sînt elemente ce o fac atît de admirată. Așa cum își începe Aurora Liiceanu rubrica dintr-o revistă, precizînd că „Frumusețea e un pașaport pentru succes, dar viza expiră”, așa și noi putem să ne întrebăm ce anume are valabilitatea mai mare?
Un specialist în mitologia greaca spunea: „Dacă ești frumos, ești fericit”. Eu aș sublinia că dacă ești frumos nu înseamnă neaparăt că ești fericit, dar ai șanse mai mari. De ce? Pentru că frumusețea nu înseamnă 90-60-90, înseamnă prezență de spirit, iubire și lumină în ochi, înseamna să combini aceste elemente atît de armonios, încît să fii în permanență pentru ceilalți o prințesă a timpurilor noastre.
Așadar, să nu ne sfiim a zîmbi, a da frîu sentimentelor noastre, mai ales noi, tinerii, pentru care viața e atît de specială, pentru că noi suntem speciali! (Lidia BUTACU)
Lasă un răspuns