Rafo cere sprijin international pentru inchiderea procesului Planului de reorganizare

Organizatia de sindicat, administratia si patronatul societatii Rafo sint hotarite sa se adreseze forurilor internationale, prezentind „cel mai grav mod de a tine in blocaj o unitate industriala, oamenii ei si chiar o parte din economia judetului si economia nationala, daca Tribunalul din Brasov va mai da un termen de judecata dupa del fixat deja pentru 25 martie. La Brasov se judeca procesul Programului de reorganizare judiciara a Rafo, dar trei dintre creditorii rafinariei cer, in repetate rinduri instantei sa mai judece cite o pretentie. Actionarii Rafo au inceput, de anul trecut, un porogram amplu de moidernizare si reorganizare a rafinariei, care acum este intrerupt iar 650 de salariati au fost trimisi in somaj tehnic pina la mijlocul anului pentru ca instanta de judecata nu mai inchide procesul.

Administratia Rrafo a initiat procedura de reorganizare judiciara in conformitate cu prevederile Legii 64, din motive strict financiare aparute dupa momentul privatizarii, respectiv octombrie 2001, pe parcursul anilor 2002 – 2003, in lunile martie – aprilie 2004, pentru ca rafinaria sa fie salvata de la faliment sau pentru a fi inchisa. La acel moment, Rafo acumula datorii de aprozimativ 15.000 de miliarde de lei vechi, din care aproximativ 9.000 de miliarde de lei la bugetul de stat (central si local). Pe 8 decembrie 2004, Tribunalul din Bacau, in baza hotaririi creditorilor inscrisi in tabelul final al creditorilor, aproba planul de reoganizare. Conform Legii 64 si apoi Legii 85/2006, planul de reorganizare ar fi trebuit sa fie inchis in varianta realizarii lui sau initierea procedurii de faliment in cazul in care planul nu ar fi fost realizat in maxim 3,5 ani.

Datorii achitate, rafinaria inchisa

„Cea mai grea problema de a fi realizata din planul de reorganizare era achitarea datoriilor catre toti creditorii si, in mod special, catre bugetul de stat, aproximativ 9.000 de miliarde de lei vechi, din care aproximativ 3.000 de miliarde erau o compensare cu TVA” – spune liderul sindicatului Rafinorul, Ion Marian. In noiembrie 2007, toate datoriile, in conformitate cu prevederile legale cu privire la toate categoriile de creditori inscrisi la masa credala, erau achitate printr-un efort financiar din partea actionarului majoritar. „Normal ar fi fost ca din acel moment, dar nu mai tirziu de prima parte a anului 2008, planul de reorganizare prin judecatorul sindic sa fi fost inchis favorabil pentru Rafo – opinat Ion Marian. Din motive interpretabile ale instantei, unele lacune ale Legii 85/2006 si unii creditori, precum Glencore Energy, care nu au avut nicio relatie contractuala cu Rafo in perioada 2005 – 2006, blocheaza, sub diverse motive, inchiderea planului de reorganizare. Desi Legea 85 nu face nici o trimitere la faptul ca pentru inchiderea unui plan de reorganizare trebuie sa existe hotariri judecatoresti definitive si irevocabile, judecatorul sindic care instrumenteaza cazul si emite doar hotariri definitive si executorii conform legii, hotariri care ar trebui sa inchida un plan de reorganizare, ei asteapta hotariri irevocabile pe recursul contestatarilor la Curtea de Apel, aspect care a prelungit si prelungeste un plan de reorganizare”.

Ce vor creditorii

Firma Glencore Energy a solicitat si solicita inscrierea la masa credala sau achitarea de catre Rafo a unei sume in valoare de aproximativ 80 de milioane de euro, plus majorari si penalitati pentru o creanta inexistenta. Rafo, in perioada 2005 – 2006, din lipsa unor resurse financiare necesare aprovizionarii cu titei a realizat prin firma Expanet un contract de procesare titei in limita a 200.000 de tone titei pe luna. Din acest contract, Rafo a incasat taxa de procesare, aproximativ 25 de dolari pe tona si distribuia produsele obtinute la comanda firmei Expanet, pe piata interna si externa. Firma Expanet, pentru achizitionarea titeiului necesar procesarii, a avut relatii si cu firma Glencore Energy, fata de care orice valoare de contract ar fi trebuit achitata de firma Expanet si nicidecum de Rafo. „Fara a exista o baza contractuala intre Rafo si Glencore – a mai precizat Ion marian -, firma Glencore, prin diverse speculatii legale, a intrat in proces si doreste ca Rafo sa-i achite suma de 80 de milioane de euro, firma care la fiecare proces se agata de orice, in scopul prelungirii inchiderii planului de reorganizare si mentinerea in blocaj a Rafo. La fiecare termen ori de cite ori apare un nou contestatar, avocatii firmei Glencore ii apara din oficiu, sperind ca, in acest mod, vor prelungi la nesfirsit blocajul Rafo”.
Dupa sase ani de procese, pe 25 martie judecatorul sindic va judeca din nou, revenit de la Curtea de Apel Brasov, dosarul Glencore si Rafinaria Darmanesti, in care se solicita sumele deja mentionate (pentru Darmanesti, 3,5 milioane de euro) si din nou contestatiile firmei Glencore si Rafinaria Darmanesti cu privire la raportul si solicitarea administratorului judiciar Rafo de a se inchide planul de reorganizare.

Strategia de dezvoltare blocata de trei ani

Proiectul de modernizare Rafo, initiat in 2008, studiat si agreat de oficialii institutiilor statului, care au vazut, in proiectul Rafo, un plan important in reactivarea si dezvoltarea sectorului de petrochimie din Romania cu influente directe asupra dezvoltarii regionale si nationale si sociale prin mentinerea si suplimentarea fortei de munca in actul de productie este blocat artificial din noiembrie 2007 prin prelungirea nejustificata a procesului cu privire la inchiderea planului de reorganizare. Proiectul initial, in care se presupunea colaborarea pe orizontala cu Oltchim, Petrochimical Arges si Chimcomplex Borzesti, unitati care preluau o parte semnificativa din noile produse realizate de Rafo, iar surplusul urma sa fie comercializat pe piata interna si externa a fost dezvoltat astfel incit intreaga productie Rafo sa fie integral folosita prin includerea pe orizontala si a unitatilor Lukoil, OMV Petromidia si Burgas din Bulgaria. „Mentinerea in blocaj a Rafo – a mai precizat Ion Marian – tine in suspans si incertitudine forta de munca, administratia si actionariatul, grupuri care au fost puse in imposibilitatea angajarii in aceasta perioada grea de criza a unor contracte cu diversi parteneri pentru contactarea de utilaje tehnologice, echipamente de comanda si executie, aspect care ar fi condus la cresterea cifrei de afaceri la nivelul multor unitati din Romania, cumulat cu mentinerea in activitate a fortei de munca. Numai prin implementarea acestui proiect timp de doi ani, la Rafo ar fi lucrat sau vor lucra daca planul de reorganizare va fi inchis peste 4.000 de salariati, aspect care ar fi condus si ar putea conduce la diminuarea semnificativa a somajului din zona”.