Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntul Alexie
De multe ori, diavolul îl sfătuiește pe om, zicînd: „Ești încă tînăr, îndulcește-te din poftele tale. Socotește cîți nu s-au desfătat în lume și, mai apoi, nici de veșnicele bunătăți nu s-au lipsit. Și tu ești tînăr, mănîncă, bea, veselește-te cu bunătățile lumii acesteia și la bătrînețile tale te vei pocăi. Pentru ce voiești de la o vîrsta ca aceasta să-ți topești trupul tău?” Vin apoi bătrînețile și el, vicleanul, aduce graiuri din dumnezeieștile Scripturi și zice: „O, omule, suspini și te îndoiești de mila lui Dumnezeu și îl faci pe Dînsul nemilostiv? Dumnezeiasca Scriptură propovăduiește că Dumnezeu este milostiv și iubitor de oameni. Ori nu cunoaște El că ești bătrîn, slab și neputincios? Nu știe El că nu poți să postești, nici să priveghezi? Nu l-ai auzit pe Dînsul, zicînd în Evanghelie că și cei ce slujesc din tînără vîrstă, și cei din vîrsta de mijloc, precum și cei bătrîni, întocmai iau plata? Că așa a zis în Evanghelie: și cei ce au venit din ceasul întîi, ca și cei din ceasul al treilea, și cei din al șaselea și cei din al nouălea, ca și cei din al 11-lea ceas, aceeași plată au luat. Iată, și Proorocul David a proorocit zicînd: A binecuvîntat pe cei mici și pe cei mari”.
Iar către cei mai simpli, bătîndu-i cu paloșul deznădejdii, Diavolul spune: „Omule, ce gîndești? Ce te amăgești singur, zicînd că Dumnezeu este Dumnezeu al celor ce se pocăiesc? Ai fost desfrînat, ai tîlharit, ai ucis, ai furat, ai mințtit, ai jurat strîmb! Ce nădejde de mîntuire mai ai? Ai pierit. Drept aceea îndulcește-te acum de poftele tale. Pe cele de dincolo le-ai pierdut. Vezi de acestea de aici să nu te lipsești!”.
Hristos, însă, spune exact contrariul: „Ai pierit, dar poți să te mîntuiești. Ai fost desfrînat, dar poți să te faci întreg înțelept”. Cînd Petru a zis: „De cîte ori voi ierta fratelui meu cînd se pocăiește?”, Hristos i-a răspuns: „De 70 de ori cîte șapte”. Adică întotdeauna. Însă, omul, așa cum va fi găsit la sfîrșitul său, așa se va judeca ori în bine, ori în rău. Adu-ți aminte frate, cum s-au mîntuit păcătoșii și să nu deznădăjduiești. Cînd îți va zice ție diavolul: „Îndulcește-te din poftele tale!”, zi către el: „Și oare ce folos este din necurația dezmierdărilor, afară de focul veșnic ce-l pricinuiește?” Și cînd îți aduce ție aminte de iubirea de oameni a lui Dumnezeu, nu uita că este milostiv și iubitor de oameni, dar este și drept Judecător. Și știu că nu te-a cruțat nici pe tine diavole, nici pe cei ce, după tine, s-au lepădat de El, ci cu focul cel veșnic v-a osîndit”. Iar dacă îți va zice: „Eu sînt fără de trup și nu sînt legat cu neputințe, pentru aceasta nu m-a cruțat, dar pe tine te va cruța”, atunci răspunde-i: „Dar de ce, atunci, nu l-a cruțat pe Adam, cel întîi zidit? Nici pe Eva, nici pe Cain, nici pe cei din vremea potopului, nici pe cei din Sodoma și nici pe ucenicul Său Iuda? Și dacă pe ucenicul Său nu l-a cruțat, cum mă va cruța pe mine? Du-te departe de mine, lepădatule din cer”.
Și pecetluiește-te pe tine cu semnul crucii și va fugi de la tine. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns