Sinaxar romano-catolic: Cei șapte fondatori ai societății „Slujitorii sfintei Fecioare Maria”
Să nu ne plecăm în fața vrăjmașului celui ce ne sfătuiește rău, ca să ne piardă. Ci să credem că este judecată și răsplătire și pentru fapte, ca și pentru cuvinte și pentru gînduri. Faptele, fără de credință, sînt moarte. Este cu neputința ca cineva, îmbuibîndu-se, să între în Împărăția Cerurilor, după cum însuși glasul Evangheliei zice: „Luați seama la voi înșivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mîncare și de băutură” (Luca,21,34). Pentru aceasta se cuvine să fim gata în tot ceasul pentru a trece din această viață, ca nu cumva, fără de veste, fiind chemați, să ne aflăm nepregătiți. Și vor suspina pentru noi Sfinții îngeri, cei trimiși de noi, iar răii draci vor rîde în hohote.
Să nu ne aflăm creștini doar cu numele, iar cu năravul păgîni, căci, creștinătatea însemnează să urmezi, după putință, lui Hristos. Dacă ne mulțumim numai cu Sfîntul Botez și ne vom lenevi la împlinirea celorlalte porunci, ne vom face necredincioși. Hristos la nimic nu ne va folosi, petrecînd noi în răutate și în păcat. Că l-au auzit pe Dînsul grăind în Sfînta Evanghelie: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția Cerurilor, ci cel ce va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri” (Matei,7,21). Vedeți cum au bineplăcut Sfinții lui Dumnezeu, nu dormind și zăcînd cu fața în sus, ci, au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți și strîmtorați, rău primiți. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustiu și în munți, și în peșteri și în crăpăturile pămîntului. (Evr.11,37-38). Pentru aceea, iși noi trebuie să ne ostenim, fiecare după putere, ca să nu ne aflăm fără de roade și să nu fim primiți la Dumnezeu.
Lasă un răspuns