REPORTER ÎN PIAȚĂ Postul mare

Eugen VERMAN

A început Postul Paștelui și asta îmi amintește de anii de demult cînd, copil fiind, trăiam austeritatea aceasta impusă de credința noastră ortodoxă, în preajma mamei și a bunicii dinspre mamă care respectau cu sfințenie datinile din strămoși. Parcă o văd pe mamaia – așa îi spuneam noi – cu fața aceea brăzdată de riduri adînci, cu ochii aceia albaștri și limpezi, de parcă ar fi fost, încă, la anii tinereții, cu fruntea înaltă și părul alb terminat într-o coroniță prinsă meșteșugit în spate, și parcă o văd și pe mama, la fel, cu ochii albaștri și fruntea înaltă și fața bună, bună, cum ne pregăteau de Post – de fapt erau ani grei, plini de lipsuri de toate felurile – dar Postul Paștelui și Postul Crăciunului și posturile de peste an erau respectate cu sfințenie în familia mea. Mama și mamaia nu mîncau nimic vinerea, pînă spre după-amiază, și după aceea luau o bucățică de mămăligă și cu ce mai era prin oală – nu se mînca decît un fel de mîncare, mult mai tîrziu am aflat că o „masă omenească” se compune din două feluri plus gustarea – și, în acele zile și săptămîni lumea din mahalaua noastră era, parcă, mai bună, mai înțelegătoare, mai tolerantă, mai apropiată… Peste ani, din nefericire am uitat de acele cerințe creștinești devenite tradiții sfinte, așa a fost să fie, așa au fost vremurile, dar, la fel ca fiul risipitor, m-am întors la ele și, să fiu sincer, abia aștept să vină miercurea sau vinerea sau marile posturi pentru că am observat, acum, la maturitate, că Postul înseamnă mult mai mult pentru suflet și pentru trup decît mesele copioase, înseamnă și liniște și seninătate și înțelegere, înseamnă și primenirea trupului, revitalizarea lui…

Eu zic, însă, că, acum, Postul e mult mai ușor. Cel puțin așa mi se pare mie care, de cîțiva ani încoace, mănînc inclusiv „carne”. Cîrnăciori, pîrjoale, pifteluțe, nagîț, hamburgheri… Căci doamnele de la „Agricola Internațional” din Piața mare a Bacăului – doamna Viorica Viscreanu, doamna Monica, doamna Duma și celelalte – mă cunosc și-mi recomandă ele astfel de bunătăți. Sînt – ați ghicit – produse vegetale, din soia mai precis, care nu diferă deloc, sau aproape deloc, de cele… tradiționale. Mai mult, cîteodată mă sperie gîndul că-s prea… concentrate. Oricum, Postul meu va fi „umplut” din plin cu asemenea bunătăți și, astfel, zilele și săptămînile vor trece limpezi și curate ca apa de izvor…