Excentrici și bogați

Opulența excesivă determină excentricități. Ca să fiu mai clar, bogații – ajunși, sărmanii de ei, la „plafonare” – fac tot felul de exchibiții care să-i scoată din toropeala unei vieți aflate atît de sus. Cum să-și mai omoare timpul săracii de ei…? Și atunci inventează tot felul de „minuni” menite să intre în Cartea Recordurilor. Așa au ajuns unii, în America cea bogată, să înoate în sirop și în resturile de înghețată. Nu, nu-i nici o glumă. Am auzit știrea la Radio – pe postul public – și mi-am zis că ăștia chiar că sînt nebuni. Asta am zis-o eu, singur fiind la acea oră în fața aparatului de radio, nu m-a auzit nimeni și, sper, nici n-o să mă audă… Tipii aceia au aruncat, deci, într-o piscină, mii de litri de sirop și înghețată topită, adică lichidă și, după ce au umplut piscina, s-au avîntat în valuri. Au înotat ca într-o piscină cu apă și, ca să demonstreze că nu-i nici o deosebire – în ce privește sportul respectiv – între sirop și apă –
s-au scăldat, imediat, într-o piscină… adevărată. Piscină „adevărată”, adică plină cu apă. Nu ca la Socola, cînd comisia care venise să vadă ce mai fac bolnavii s-a minunat cum aceștia săreau de pe trambulină, cu ardoare și curaj, încît controlorii au ajuns la concluzia că pacienții erau sănătoși. Numai că și-au schimbat părerea cînd au aflat că în bazin nu era apă!… Revenind la obiect, americanii au demonstrat că a înota în sirop sau în apă e același lucru!… Nimeni nu și-a pus problema costurilor lichidului respectiv. Sirop și înghețată, amestecate… La antipozi e bătrîna pe care am întîlnit-o în orașul nostru, din România cea prosperă, țară a tuturor posibilităților în ultimii ani. Bătrîna era cu nepoțica, veniseră din satul lor de pe malul stîng al apei numite Siret, și nepoțica i-a cerut bunicii să-i cumpere o înghețată, că tocmai se opriseră în fața unei prăvălii care vindea produsul atît de dorit de copii – dar și de maturi -, însă, neavînd bani, bătrîna a „temperat-o” pe fetiță: „Taci, tu, că-i rece și te îmbolnăvești la gît…!” Dar fetița nu s-a dat bătută: „Cumpără-mi una mai călduță, bunico…!” Nu, nu i-a cumpărat, a făcut acest gest un domn care se afla în preajmă și care tare s-a bucurat cînd i-a întins copilului înghețata!… La copila aceea m-am gîndit cînd am auzit știrea la Radio și m-am întristat, din nou, la gîndul că Dumnezeu a împărțit lumea în bogați și sărmani…
Eugen VERMANi te îmbolnăvești la gît…!” Dar fetița nu s-a dat bătută: „Cumpără-mi una mai călduță, bunico…!” Nu, nu i-a cumpărat,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!