Pentru a nu se uita

Generalul-maior dr.Vasile Aposol are o funcție foarte importantă în M.Ap.N. și este o personalitate deosebită a județului nostru prin apartenența la Valea Trotușului ca localitate a nașterii și învățămînt preuniversitar, la care se adaugă și munca ulterioară. Intr-una din numeroasele sale cărți, intitulată „Urmași demni ai plăieșilor cetății Neamț” (Editura Pro Transilvania, București – 2003), avînd în alcătuire cap.1 – Urmași ai plăieșilor și cap.2 – Imnuri de slavă în piatră și bronz -, județul vecin este analizat cu metodă științifică și aleasă trăire sentimentală, de la general la soldat și de la municipiu la sat. Timp îndelungat după terminarea lecturii, cititorul rămîne subjugat de profunzimea devotamentului dovedit de ostași, de mesajul însemnelor ridicate în scopul eternizării dragostei pentru glia strămoșească dovedite în vremuri grele pentru țară, de grija pentru slava „marilor neuitați” care ne îndeamnă la meditație, aducere aminte și veșnică recunoștință. în orașul Tîrgu-Neamț există Monumentul eroilor vînători de munte, creație a sculptorului Theodor Burcă, ridicat în anul 1939, înalt de 6 metri, în memoria celor 87 de eroi căzuți în primul război mondial (1917-1919). Pe placa de marmură albă este gravat următorul text: „De pe aceste plaiuri și-a luat zborul, în zorii zilei de 27 iulie 1917, primul batalion de vînători de munte sub comanda maiorului Virgil Bodulescu. înfruntînd urgia focului dușman, vînătorii de munte au înscris pagini de glorie în istoria războiului nostru de întregire la Tg.Ocna, Măgura, Cireșoaia, Coșna”.
Istoria unității de vînători de munte e una specială și impresionantă, la Tîrgu-Neamț fiind înființată, în noiembrie 1916, prima structură a acestei arme din armata română, după modelul celebrilor alpini francezi și germani. Zilele grele de la Oituz i-a chemat să-și arate pregătirea; astfel, cele cinci companii și două de mitraliori au plecat la 8 august, iar la 11 august seara, după 160 km de mers grăbit peste munți și dealuri, au ajuns la Brătești (5 km la N-E de Tîrgu Ocna). După doar trei ore de odihnă au reluat marșul și, călăuziți de ciobanul Elisei Ursac, în vîrstă de 71 de ani – bun cunoscător al reliefului din zonă -, au început ascensiunea spre cota 772 Cireșoaia. Inamicul stăpînea înălțimile ce dominau apa Trotușului dinspre vest, însă cu sprijin de la artileria noastră de pe malul stîng al rîului bravii ostași escaladau povîrnișurile prin ploaia de gloanțe. Ajunși sus, împreună cu Regimentul 27 Infanterie Bacău s-au năpustit asupra unui inamic încremenit de neașteptata apariție a acestor trupe noi. Vînătorii de munte au spulberat dușmanul fără ca acesta să aibă timp să-și organizeze retragerea. Mereu înainte, de parcă deplasarea lungă i-a întărit, au urmărit dușmanul cuprins de panică ce cobora spre baza vîrfului pleșuv în grupe de zeci de prizonieri, peste 400, în timp ce vînătorii de munte au avut doi soldați morți, doi ofițeri și 17 soldați răniți, rezultatul tactic fiind împingerea inamicului cu cîțiva kilometri, controlul văii Trotușului, posibilitatea luării contraofensivei de către comandamentul român.
în anul 1924, cînd au început lucrările la Monumentul de pe masivul Măgura Ocnei, a venit și principele Carol (comandant onorific al batalionului), viitorul rege al țării între anii 1930-1940. Printre invitați la eveniment a fost și ciobanul Elisei Ursac, la bătrînețea căruia se mai adăugaseră încă șapte ani. Aflînd principele despre fapta acestuia, l-a întrebat:
– Cu ce ai vrea să fii răsplătit pentru curajul de atunci?
Răspunsul a fost scurt și simplu:
– Apoi, alteță, aș vrea să port și eu pe cap o pălărie de vînător de munte, ca aceea pe care o purtau ostașii pe care i-am călăuzit atunci.
Principele, echipat în uniforma armei, și-a scos pălăria punînd-o pe capul bătrînului cioban. De atunci, cîte zile a avut și a putut, Elisei Ursac era nelipsit de la serbările naționale, ca invitat de onoare și purta uniforma vînătorilor de munte, pe care maiorul Virgil Bodulescu avea grijă să i-o înnoiască în fiecare an, astfel bătrînul intrînd în paginile de epopee ale luptelor pentru Cireșoaia, 12 august 1917.
Pentru a nu se uita, poate că vine bine un citat din Vasile Pârvan (Memoriale – 1923): „îngenuncheați, voi, ce-ați rămas în viață, înaintea maiestății celor ce au căzut la Mărășești și Tîrgul Ocnei! Acolo s-a făurit din nou, prin moartea incomparabilă, pactul vieții eterne a rasei noastre (…). Ca Făt-Frumos cu Zmeul-Zmeilor, ca Iacov cu îngerul Domnului, ei au luptat lupta dreaptă a vitejiei și, avînd în ei voința nestrămutată de a învinge sau de muri, au învins. Au învins pentru că a muri nu puteau, căci în suflet era acum puterea tuturor strămoșilor, era viața nemuritoare a rasei daco-romane, era voința de a birui a Romei eterne”.
Corneliu CRISTEAcă recunoștință. în orașul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!