Drogurile, un strop de moarte înghițit cu voie în fiecare zi?

Sigur ar fi răspunsul celor mulți, „poate”, ar fi răspunsul unora, nicidecum nu ar trebui să existe, ar fi răspunsul majorității. Și totuși, drogurile există. Din păcate, există și în mintea crudă a liceenilor. Poate că fiecare are o motivație, și motivația aceasta vine de undeva din interiorul sufletului, de undeva din familie. Drogurile nu sînt o problemă ereditară, dar durerea este mai mult decît atît. Să fie oare drogul o ultimă soluție? Pentru mulți, da, dar numai în mintea lor.
Și totuși, a definit cineva vreodată în mod corect, ce înseamnă drog? Alcoolul, tutunul și alte substanțe… dar, din literatura clasică sau din proprie experiență, unii oameni maturi spun că și iubirea este un drog?
Poate că sînt prea copil ca să înțeleg astfel de lucruri. Cu toate acestea, nu numai că mă străduiesc, dar și înțeleg. în liceul în care învăț, au fost situații de elevi „derutați”. Atunci m-am întrebat ce înseamnă de fapt drogurile? Sînt mai multe? Ce este acest drog care aproape că schimbă lumea, schimbă cursul firesc al copilăriei? Am auzit de autocontrol, dar și de dependență. De ce ai nevoie de autocontrol dacă ești un adolescent normal? Cît despre dependență…
Am citit undeva că odată cu dependența vei fi încetul cu încetul o marionetă care te lași condusă. De cine? Greu de spus. De propria ta inconștiență. Părinții ar trebui să fie alături, să nu uite că tocmai atunci avem cea mai mare nevoie de ei. Există tacitul conflict dintre generații, cînd părinii nu pot să accepte și să înțeleagă ca tocmai lor să li se întîmple astfel de situații, să aibă un copil subjugat drogurilor.Să fie ei vinovați? Mai mult ca sigur. Părintele nu poartă doar povara și responsabilitatea propriei odrasle, ci și educația care o oferă, bunătatea și, mai ales modelul pe care îl dă copilului.
Se înființează centre antidrog? La ce-ar folosi, dacă acest flagel nu ar exista? De ce trebuie să existe astfel de centre cînd ar trebui lucra la înlăturarea drogurilor, la modelarea convingerilor copilului, adultului sau oricărui potențial consumator de droguri?
Odată cu consumul de drog, tînărul aparține altei lumi. Decăderea începe. Banii nu mai reprezintă o problemă, întrucît probleme lui sufletești sînt mult mai mari, cît despre cele mentale nu mai trebie să amintim. Motivația consumului este doar undeva în sufletul lui numai că niciodată nu va avea puterea să o recunoască. Cel puțin în prezența semenilor. Poate că undeva în singurătate da.
Dar de ce ajung adolescenții să consume droguri? De ce ajung liceeni din Colegii sau Grupuri școlare renumite să se retragă undeva într-o lume hidoasă care poartă amprenta urîțeniei drogurilor?
Consumatorii de droguri sînt foarte diferiți. Nu există o lume a lor. Există o lume a fiecăruia dintre ei. Și atît. Și fiecare are acel dureror punct de plecare. Pentru că drogul are la rădăcină o durere sufletească. Odată trecuți de acest punct, se ajunge într-un nou punct, unde nu știi dacă trebuie să le mai reproșezi ceva sau nu. Sau dacă mai are rost.
Sute de mii de euro se investesc pentru vindecarea acestor suflete. Dar cine îi vindecă de durerea lor de început? De multe ori m-am întrebat cu, arată durerea unui copil? Acum, cînd mi-am sărbătorit majoratul, mă întreb de ce, dacă toți am fost cîndva, nu avem parte de o copilărie firească. Despre droguri s-a discutat mult. Și au discutat profesori în domeniu. Ce aș putea spune eu un proaspăt adolescent? Poate că mă sperie astfel de lucruri, și nu le accept în lumea în care eu încerc să pătrund. (Alexandra PUI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!