Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Mucenic Artemie

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Irina din Portugalia

Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne-a pregătit viață în ceruri și ne cheamă la ea. Trebuie să luăm seama la această invitație pe care ne-o adresează. Adică să nu trăim spre plăcerea trupului, petrecînd în mîncări, cu băuturi, în somn și în pofte, în obiceiuri păcătoase, în moleșire trupească și în lenevire, ca să nu pierdem âmpărăția cerurilor și pe Cel ce ne-a chemat la dînsa. Deoarece El a gătit nunta fiului Său, adică âmpărăția cerurilor, și a trimis pe slugile Sale să ne cheme, adică pe Prooroci, pe Apostoli și pe Mucenici. Iar noi ne lepădăm, zicînd: „Mi-am luat femeie și nu pot să merg.” Sau, iarăși: „Boi mi-am cumpărat, și mă duc să-i încerc.” Și, încă: „Moșie mi-am cumpărat și mă duc să o văd.” Astfel, cu alte lucruri ale vieții acesteia, ne lepădăm de viața veșnică și nu auzim pe Domnul, Cel ce grăiește: „Nu vă îngrijiți pentru ziua de mîine, ce veți mînca, și ce veți bea, sau cu ce vă veți îmbrăca…” Gîndindu-ne la toate acestea, să ne deșteptăm ca din somn și să mergem pe calea cea strîmtă, care ne duce la âmpărăția cerurilor. Să dăm trupului nostru osteneli, post, rugăciune, înfrînare, nevoință curată, deoarece âmpărăția cerurilor cu anvoie este a o cîștiga și numai cei ce se ostenesc ajung la ea. Trebuie să ne silim, întru acest scurt veac, să nu-i facem spre plăcere trupului, ci să ne ostenim și să ne uscăm trupurile noastre pentru ea. Căci Domnul a zis: „Dacă grăuntele de grîu, căzînd pe pămînt, nu va muri, apoi singur va rămîne, iar de nu va muri, mult rod va face.” Apoi, mai departe: „De nu vom omorî poftele noastre cele trupești, nu vom putea să facem roduri cerești.” Că cel ce nu-și iubește sufletul său, în veacul acesta, îl va afla pe el în viața cea veșnică. Cînd auzim aceste cuvinte ale Mîntuitorului Iisus Hristos să ne străduim, pe cît putem a-L urma pe calea deschisă nouă. Iar de vom zice că sîntem neputincioși, fiecare dintre noi, întîi să facă începutul nevoinței, numai după puterea sa, precum poate. Atunci, văzînd Dumnezeu nevoința noastră, ne va da ajutor și la celelalte fapte bune. Drept urmare, să nu ne depărtăm de la nevoința trupească și sufletească. Ni se pare oare lungă viața noastră? Oare nu-i ea de cincizeci de ani, sau șaizeci sau șaptezeci, cel mult o sută, și, oare, ni se pare nouă multă ostenire? Deci, aici, puțin să ne ostenim, iar acolo, la ceruri, în veci vom împărăți. Sau dimpotrivă: aici, puțin viețuind cu slavă, bine hrăniți, bînd și satisfăcîndu-ne poftele trupești, fără de înfrînare, acolo, pe veci vom fi dați la osîndă. Deci, să întraripăm mintea noastră spre cele cerești și aici să trăim cu dumnezeiască înțelepciune: cu post, cu rugăciune, cu osteneală și cu răbdare, plîngîndu-ne păcatele noastre și avîndu-L pe Iisus Hristos pururea înaintea ochilor în ziua judecății. Și să nu slăbim grija noastră și, precum am început, așa să și sfîrșim. Căci a zis Domnul: „în ce te voi afla, întru aceea te voi și judeca.” (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!