Profesorul George Culea a fost coleg de facultate cu prințesa Madagascarului

„La un moment dat, cînd i s-a propus să vorbească în față «La preoteasa», Nicu Ceaușescu, din cauza luminii reflectoarelor, și-a scos ochelarii de soare și i-a pus la ochi. Apoi a început să vorbească. Altădată, în cadrul unei întruniri studențești, s-a oprit brusc lumina și cineva a aprins o laternă și a îndreptat-o spre figura lui Nicolae Ceaușescu, afișată pe un tablou, și a exclamat: «Cred că e de la tablou». Cu toții au izbucnit în rîs și au aplaudat”, și-a amintit cu umor conf. univ. dr. George Culea, directorul Departamentului de Studii Postuniversitare și Formare Continuă din cadrul Universității Bacău. Amintirile din anii cînd era student la Automatizări și Calculatore, în cadrul Politehnicii din București, curg șiroaie.
Profesorul băcăuan, unul dintre puținii studenți la Calculatoare ai genereției 1986 rămași în țară, își retrăiește perioada cu nostalgie. Grație Internetului, alături de ceilalți colegi a căror viață se petrece dincolo de hotare, a alcătuit un site pe care comunică zilnic. Alături de noutățile în domeniul computerelor, informații despre cum trăiesc unii și alții, foștii studenți povestesc și chestiuni ce par desprinse astăzi dintr-un film fantastic. Despre „Banane verzi ținute pe dulapul din bucătărie la copt”, despre „o portocală mîncată în jumătate de ora, decojită de toate cojile și pielițele și degustată pe îndelete”, despre „Pif vs. Rahan. Sau, dacă nu, benzile desenate din «Cutezătorii», despre „practica în uzina vs. practica agricolă”, sau „bomboanele Cip, multicolore și mici cît o gămalie, care se mîncau direct cu limba”. Toate acestea constituiau, și în anii ’85, subiecte care stîrneau amuzamentul și buna dispoziție. „âmi amintesc că ne duceam în Gara de Nord și cumpăram Fanta sau Coca-Cola direct din tren. Se găseau de vînzare. Cît despre băuturi, ne permiteam să cumpărăm cîte o sticlă de «Havana club», care costa în jur de 50 de lei. Dacă doream lucruri mai deosebite îi rugam pe colegii noștri străini. Aceștia ne procurau combine muzicale și îmbrăcăminte, în mod deosebit blue-jeanși, și produse cosmetice, precum sprayurile Hatric sau Colbert”, și-a mai amintit profesorul Culea.
Avînd statul de student, pe atunci, o condiție considerată superioară altor categorii sociale, el a recunoscut că cei de la Automatizări și Calculatoare aveau un statut aparte decît colegii de la alte facultăți. „Aveam o libertate mai mare decît ceilalți colegi. âmi amintesc că între cei din grupa mea se afla și prințesa Madagascarului. Nu prea avea o figură care să te apropie și am aflat destul de tîrziu cine este, deoarece nu umbla îmbrăcată diferit de restul colegilor”, a mai spus conf. univ. dr. George Culea.
Despre anii de studenție de dinainte de 90, sînt multe lucruri ce astăzi sună frumos. „Orașul era străbătut pe jos în creierii nopții și prin nămeți, pentru că ai pierdut ultimul autobuz plecînd de la un «majorat». Apoi, în momentul cînd „apăruseră țigările «Carpați» și «Bucegi», ce vîlvă au făcut cînd au apărut! Toată lumea se înghesuia să le cumpere pe motiv că nu puteau fi mai proaste decît ce se găsea deja pe piață”. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!