Orbicul din noi

Florin CRĂCIUN

Pînă acum doi ani, Orbicul era cunoscut doar ca un cartier obișnuit dintr-un mic orășel de provincie. Sau poate chiar anonim. Doar localnicii și puțini dintre băcăuani auziseră de el. A trebuit să vină una din serile din noiembrie, cînd zona Orbic a devenit proverbială pentru violența locuitorilor de acolo. Și nu este vorba de orice locuitori, ci de rromi. Oamenii din împrejurimi, și chiar din județul vecin, le știu de frică, pentru că, de cînd se știu, țiganii le iau animalele din coteț și din curte, lemnele, porumbul de pe cîmp și lemnele din pădure. Oamenii s-au obișnuit cu situația, însă cei care au cel mai mult de furcă sînt polițiștii. în două rînduri, ei au fost obligați să facă uz de armele de foc pentru a se apăra de violența rromilor. De fiecare dată au fost victime și totul a sfîrșit într-o baie de sînge. în urmă cu doi ani, cînd trupele DIAS căutau doi urmăriți general în cartier, polițiștii au fost atacați cu topoarele de țigani și pentru a scăpa cu viața au fost nevoiți să împuște mortal doi rromi. Doi luptători din trupele speciale au fost grav răniți și abia au scăpat să nu ajungă în fața Parchetului militar. La sfîrșitul săptămînii trecute, 20 de țigani prinși la furat de lemne i-au atacat din nou pe polițiștii care au fost nevoiți să îl împuște pe unul dintre ei.

Cum se poate ieși din această situație în care nici polițiștii nu îi
mai impresionează pe țigani? Cine mai poate face ordine în acest cartier al Buhușiului, care a devenit faimos pentru violența sa? Liderii rromilor vin doar atunci cînd pot arăta cît de buni diplomați sînt și ce ușor îi calmează și manipulează pe cei din etnia lor. în rest, nici un program de educație, sau vreun loc de muncă pentru a înlocui furturile. Politicienii nici nu se mai sinchisesc să meargă pînă in Orbic, pentru că cei mai mulți abia știu să scrie. Pînă acum, nu am auzit să se găsească vinovații. Poate și asta alimentează o stare de tensiune veche de cînd lumea și căreia nimeni nu-i găsește rezolvarea.

Violența de la Orbic nu este însă un caz izolat. Ea se regăsește în fiecare zi, în fiecare dintre noi. Ea izvorăște dintr-o violență de limbaj pe care o întîlnim mai ales înainte de alegeri. Scandaluri în care oameni pînă nu demult considerați un exemplu apar ca ultimele scursuri ale societății, în timp ce personaje anonime vor să răstoarne lumea. Și într-un caz, și în celălalt, violența de limbaj predomină. Perfidă, ea nu ucide, dar doare mai mult decît cea fizică. Desigur, mai sînt și oameni care ajunși undeva sus în vîrful ierarhiei sociale și politice să nu fie de acord cu asta. Atunci, dintr-o dată, ei sînt văzuți ca niște ființe venite din altă lume. încet-încet, prietenii și aliații de-o viață le devin cei mai aprigi dușmani. Pentru că nu mai au loc în cloaca lor. în fond, cînd ești privit astfel, nu-și mai rămîne decît să te retragi scîrbit. Nimeni din jurul tău nu te va înțelege de ce te retragi în plină glorie. Doar ai învins și ești învingător. însă doar tu știi că preferi să-ți trăiești viața în liniște decît să fii, chiar vremelnic, unealta celor pentru care noțiunea de bun simț lipsește cu desăvîrșire. Cum spuneam, de cele mai multe ori, nu violența fizică doare cel mai mult. Depinde însă de tăbăcirea obrazului care o primește. E chestiune de interpretare.in altă lume. încet-încet, prietenii și aliații de-o viață le devin cei mai aprigi dușmani. Pentru că nu mai au loc în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!