Tauri furioși

Nu este vorba despre galeria Bacăului, care și-a tras numele în urmă cu cinci ani, după căutări îndelungi. Jucătorii nu se mai înțeleg. Conflictul de generații. Eternul conflict. Daniel Bogdan, Sorin Trofin, Ștefan Apostol, Narcis Răducan… Lista continuă. „Nu se mai poate așa. Ce dacă mi-am dat sufletul pe teren?”, spune cineva care se regăsește între cei nemulțumiți. Ce se înțelege de aici? Că echipa Bacăului e fâcută după interese. Materiale, firește. Fără să arunce pe interval nume, cei care pun sufletul pe teren și care nu mai au tinerețea în față acuză. Nu au nimic cu băieții care se chinuie să facă o preluare, bătaia supărării lor se duce crunt spre conducere. Spre președinte, apoi spre șeful ăla mare, Dumitru Sechelariu. Cel care privește calm meciul apoi tastează zece cifre pe telefon. Răspunde Daniel Scînteie. Directorul sportiv ascultă și se conformează. Transmite oful patronului unor jucători. Veteranilor, firește. 1-1 cu Sportul. Rezultat nașpa. -2 este adevărul. Asta e viața, ar spune drumețul care se oprește la McDonald’s, la cinci pași de stadion, pentru a îngurgita cafeaua. Sau sucul. Pentru o parte a fotbaliștilor nu este chiar așa de simplu. „Tot lotul este transferabil”, a fost și este deviza clubului, acum, cînd a intrat în bugetul de austeritate. Numai că la nivelul conducerii transferabilii sînt, în primul rînd, băieții de 19, 20, 21 de ani. Criterul care deranjează, în rîndul jucătorilor care pun osul la treabă. Cu sau fără reușite. Bacăul este la -2. Supărare mare. De parcă atunci cînd se perindau pe la FCM jucători cu contracte de 75 de mii de dolari echipa ar fi fost OK în clasament. (Cristian BLĂNUȚĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!