Maxime și cugetări

Gata cu minciunile!

„Adevărul nu are decît o înfățișare” (Flaubert).

V-ați uitat vreodată la Realitatea tv sau la OTV? Ați observat, cred, că în timp ce insul de pe ecran spune (în general) minciuni, pe o manșetă portantă curg tot felul de știri, opinii „foarte importante” ale lui Gigi, Giovani și Victor Becali, buletine meteo, radare în București, ba chiar și insultele aduse de Adrian Năstase sau de parlamentarii pesediști la adresa lui Traian Băsescu. Ideea cu imaginea și banda vine de la americani și nu știu dacă-i atît de bună. Cu un ochi te uiți la individ și la interlocutorul lui, iar cu altul la știrile curgătoare pe bandă. Cum atenția distributivă nu e la îndemîna tuturor oamenilor, privitorul la micul ecran riscă să nu înțeleagă mare lucru, dacă cumva are ceva de înțeles!
Pînă la această perfecționare a bandei portante, imaginea asigura politicianului o integralitate vorbă – portret. Iar un portret într-o poziție bine studiată poate înlocui orice altceva, asigurîndu-i o admirabilă situație. Lumea s-a obișnuit pînă într-atît cu imaginea, încît originalul pare doar un pretext rămas fără nici o utilitate. Atîta vreme cît imaginea se va mărgini la reproducerea aparențelor, toți parlamentarii se vor îmbulzi și vor zîmbi oportun în fața camerei de luat vederri. Iată, însă, că în America se vorbește despre o invenție năstrușnică: în timp ce politicianul vorbește în fața camerei, pe banda portantă îi apar gîndurile, rulînd de la dreapta spre stînga. Sistemul nu s-a pus încă la punct, dar e pe cale. Cercetătorii care se ocupă cu așa ceva trebuie împușcați fără nici o remușcare. Chiar și pe stadioane, vorba lui Vadim! Păi, dacă gîndurile vor rula concomitent cu imaginea, pentru copleșitoarea majoritate a politicienilor viața devine imposibilă. Tot ce trece dincolo de aparențe în materie de televiziune înseamnă o revoluție și o catastrofă. Inchipuiți-vă pe d-l Ion Iliescu vorbind despre democrație, iar pe manșetă rulează gînduri pline de venin la adresa celor ce „întinează nobilele idealuri ale socialismului” sau dispreț la adresa celor ce nu recunosc că „proprietatea privată este o prostie”, că „țările bogate au fost căpușele altor state, cărora le-a supt sîngele, parazitîndu-le”. Să luăm alt exemplu: domnul Adrian Năstase, care-și cultivă o aparență onorabilă, vorbește despre necesitatea unei Opoziții puternice, iar pe manșeta portantă ar rula cuvinte ca: „numărați-mi ouăle”, „Băsescule, te-aș mînca de viu”, „vă sparg eu pe toți cu dosarele flotei și Megapower”, „ia nu vă mai legați de casele mele, că vă ia dracul”, „ce tot îi trageți voi cu corupția și licitațiile, fără să vă gîndiți că altfel n-am de unde să fac rost de bani pentru partid” etc.
Cred că domnul senator Vadim Tudor ar fi extrem de furios cînd, cuvîntînd pios și creștinește, pe bandă ar apărea gînduri ca: „jidanii ne-au supt sîngele”, „bozgorilor le pun eu botniță, le arăt eu drepturi și teritorii autonome”, „unguroaicele sunt ude mereu”, „Europa Liberă ne-a otrăvit sufletele și ne-a nenorocit țara”, „SUA și Occidentul ne-au umplut țara de spioni care numai binele nu ni-l vor”, „o să-i mitraliez pe stadioane pe toți dușmanii mei” etc.
Știm că de secole întregi foarte mulți oameni nu fac altceva decît să-și propună o înfățișare cît mai atrăgătoare și să-și afișeze opinii umanitare, în care nu cred o iotă. Mai ales în zilele noastre, cînd goana după bani și îmbogățire rapidă a pus stăpînire pe mințile tuturor tupeiștilor, infractorilor, hahalerelor, demagogilor și parveniților post-decembriști. Mai că s-a ajuns la un rezultat perfecționat, culminînd în constatarea umilitoare că haina și gipul fac pe om, deși acestea sînt, cumva, natură moartă. Și deodată, tot acest eșafodaj fariseic să fie răsturnat de o bandă portantă care să reproducă fără greșeală gîndurile unui om! Ne-am perfecționat atîtea milenii într-o ipocrizie cultivată pînă la artă și n-ar fi păcat să se piardă, într-o clipă, tot acest patrimoniu de minciună pe care ne clădim iluziile? Să fii obligat de frica unei camere de luat vederi să spui tot adevărul, iată o viață intolerabilă! Vor fi mulți politicieni ce nu vor putea trăi fiind siliți să spună adevărul. Nenumărați alții nu vor putea trăi fiindcă li se spune adevărul. Mă gîndesc cu umor la un mare lider de partid (Gigi Becali) vorbind în direct la TV, la o oră de vîrf, iar pe bandă nu va apărea nimic. Sînt convins că va sări la gîtul operatorului, reproșîndu-i că are o cameră video defectă. Scuzați, domnule Becali, camera nu-i defectă, dar pe bandă a apărut doar un gol, că asta era și în capul dumneavoastră, ar răspunde operatorul.
Dacă, totuși, această invenție sinistră va izbuti, toți marii ambițioși ce se visează în culmea Puterii vor trebui să facă pași înapoi în fața adevărului. Ori, cum zice Balzac: „Ambiția e ca moartea; vrea să pună stăpînire pe tot”. Personajul său principal din „Comedia umană” – Rastignac – pretinde că „…unde începe ambiția, încetează sentimentele frumoase”, iar „ambițioșii dezamăgiți devin totdeauna unelte excelente la îndemîna tiranilor”. Păi, spuneți dv., nu trebuie împușcați americanii ăia cu banda ce-ți rulează gîndurile? Vasile Pruteanu se vorbește despre o invenție năstrușnică: în timp

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!