1001impresii din lumea arabă

TURNUL DIN CAIRO
Doru CIUCESCU
Așa cum Parisul are ca simbol turnul Eiffel, tot așa zona modernă din Cairo este reprezentată de turnul care îi poartă numele. în formă de tijă terminată cu un boboc de lotus stilizat, această construcție din beton armat, cu înățimea de 187 metri, domină capitala Egiptului. Din acest motiv, încă din prima zi de sejur în Cairo am dorit să ajung cu ascensorul pe platforma închisă cu sticlă din vîrful turnului, unde sînt amenajate un restaurant la nivelul superior și o cafenea – la cel inferior. Eram acompaniat de soția mea – Ella și de fiul meu – Edy. Am găsit un loc la o masă în cafenea, unde am comandat cîte o cutie de suc Schweppes. Ne bucuram de răcoarea oferită de instalația de climatizare, deoarece afară temperatura ajunsese la plus 28 de grade Celsius, chiar dacă era început de februarie!
Turnul se găsește pe insula Gazira (Insula) de pe Nil, chiar în mijlocul orașului. De acolo se deschidea o panoramă vastă, cu un orizont situat la o distanță de 25 de kilometri. Soarele se pregătea să apună în ocrul nisipului din deșertul Libian, făcînd să strălucească vîrfurile celor trei mari piramide din Giza (Kheops, Khefren și Mykerinos), construite în timpul celei de a IV-a dinastii (2753 – 2563 î.e.n.) din Vechiul Imperiu (2780 – 2270 î.e.n.), situate la aproximativ 10 kilometri pe direcția sud-vest. La sud, apele Nilului licăreau pînă în zare, unde puțin spre dreapta se zărea piramida în trepte din Saqqarah, iar spre stînga, la aproximativ 15 kilometri distanță, impresionau neplăcut ochii petele formate de fumul oțelăriilor din Combinatul siderurgic din Heluan și norul de praf scos de Uzina de ciment din apropierea aceleași localități. Orizonturile sud-estic și estic erau dominate de cornișa stîncoasă și lipsită de vegetație a platoului înalt Mukkattam, format din conglomerate de marne, nisipuri și resturi de lemn fosilizat, unde se găsește mica „pădure pietrificată”, de fapt silicizată, care cuprinde și așa-numitul „izvor al lui Moise”. Spre nord-est domina galbenul deșertului Arabic. în aceeași direcție se zărea bine aeroportul internațional Heliopolis. La nord distingeam destul de clar pînă și ramificația Nilului în cele două brațe navigabile (Rosette și Damiette), formată imediat după insula Al-Hadar, de unde începe imensa Deltă, cu o suprafață de 24 000 de kilometri pătrați.
în apropiere, jur-împrejur se vedea ca-n palmă centrul orașului Cairo. Am recunoscut cu ușurință Midan aț-Țahrir (Piața Eliberării), pe a cărei latură nordică se găsește Muzeul Egiptean și unde se găsesc, printre altele, obiecte provenind din celebrul mormînt al regelui Tutankhamon din a XVIII-a dinastie (1575-1308 î.e.n.) a Noului Imperiu (1575-1085 1.e.n.). în continuare, mi-a făcut plăcere să observ Qantara aț-Țahrir (Podul Eliberării), pe care traversasem Nilul și ajunsesem în Midan al Gazira (Piața Insulei), în mijlocul căreia se găsește statuia lui Saiid Zaghlul Pașa, fondatorul partidului naționalist Wafd (Delegarea), înființat în 1919. Spre sud, la nici un kilometru depărtare de insula Gazira, se găsește insula Roda. în direcția sud-est, la periferie, am observat cele două minarete de 84 metri și cupola înaltă de 52 metri ale moscheii Muhammad Ali – emblema capitalei Egiptului.
Pe scaunul rămas liber de la masa noastră ne-a cerut permisiunea să ia loc un domn grăsuț, de statură medie, cu ochelari heliopatici, îmbrăcat la costum și cămașă albă, fără cravată. Din vorbă în vorbă am făcut cunoștință. Am aflat că îl cheamă Butros (Petru) Ghali (Scumpul) și că este profesor la Universitatea Al Azhar (înfloritoarea) din Cairo, una dintre cele mai vechi universități islamice din lume. „Chiar și fostul președinte al Algeriei, unde lucrați în prezent, Muhammad Bukharruba Bumadian, zis Houari Boumedienne, a fost student al universității noastre” a spus cu nedisimulată mîndrie profesorul universitar egiptean.
– Sînteți rudă cu omul politic egiptean Butros Butros Ghali? am întrebat eu.
– Nicidecum, este numai o coincidență de nume, a răspuns puțin flatat comeseanul. în primul rînd, Butros Butros Ghali este copt, iar eu sînt musulman. Este mare diferență.
– Ce înseamnă copt?, a întrebat Edy, pe atunci elev în clasa CM1 (echivalentă cu clasa a III-a în România) la Liceul Louis Pasteur din Oran (Algeria).
– Dragă Edy, a început Butros Ghali să răspundă. Este bine că te preocupă problemele religioase încă din copilărie. Credința în Allah îi face pe oameni mai buni, le dă un sens nobil vieții și îi ajută să ajungă în Paradis. De altfel, pe fiecare umăr al oamenilor stă cîte un înger; unul înregistrează faptele bune, iar celălalt – faptele rele. Ține minte, pe toți ne așteaptă Judecata de Apoi! Și acum să revin la întrebarea ta. Copții sunt egiptenii adepți ai monofizitismului, adică a acelei ramuri a creștinismului considerate eretice de Sinodul întrunit în 451 la Calcedon, care consideră că Isus Hristos a avut numai o natură: fie divină – după patriarhul Eutihie, fie concomitent divină și umană – conform patriarhului Sever. Monofitizismul severian a fost adoptat de bisericile armeană, coptă, etiopiană, iacobită și siriană.
– Ce înseamnă să fii musulman? a continuat Edy șirul întrebărilor.
– Aa, iată o întrebare la care răspunsul este foarte complex, dar la care am să-ți răspund cît se poate de simplu, Edy. Musulmanii sînt „supuși” ai lui Allah. Ei respectă Coranul, revelat Profetului Muhammad de către Allah. Actele esențiale ale unui musulman sînt cinci la număr, denumite și „stîlpi”: 1) profesiunea de credință (Nu sînt alți Allahi ci numai Allah și Muhammad este Profetul lui Allah); 2) executarea ritualului rugăciunii de cinci ori pe zi; 3) respectarea postului din luna Ramadan; 4) pomana rituală; 5) efectuarea pelerinajului la Macca (Mecca) măcar o dată în viață, în măsura posibilităților materiale. Ești mulțumit de răspuns, Edy?
– Aș vrea să știu de ce nu ați amintit nimic despre Isus Hristos, a răspuns Edy, puțin contrariat.
– Aici, Islamul are o părere total diferită de Creștinism. în Coran, surata II (Vaca), versetul 87 este scris că „lui Isus, fiul Mariei, Noi (Allah)… I-am dat Spirit de sfințenie (atribuit numai Profeților)”, iar în versetul 136 se poate citi „Noi (Allah) nu facem distincție între Ei (Moise și Isus)”. Deci Isus este un Profet, ca și Moise.
– Dar Isus a înviat după ce a fost crucificat, dînd dovadă prin aceasta că are origine sfîntă, că este fiul lui Dumnezeu, a exclamat Ella.
– Sînteți în eroare, doamnă; pe cruce a fost țintuit o sosie a lui Isus!, a replicat domnul Ghali, după care și-a luat rămas bun și a plecat. Noi am rămas pe loc, muți de uimire și contrariați. Soarele apusese și Cairo văzut de sus era o feerie de lumini. Deodată am avut impresia că Nilul și podurile formau un șir de cruci luminoase. Ce semn era acesta? Numai bunul Dumnezeu știe!
în 1919. Spre sud, la nici un kilometru depărtare de insula Gazira,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!