Chinul de a fi internat în Spitalul Județean

Să fii bolnav și să trebuiască să te internezi în spital este un adevărat calvar. Chinul începe odată ce ajungi la spital și afli că trebuie să fii internat. Odată ce ai renunțat la hainele de stradă, te confrunți cu lipsurile generate de un sistem sanitar subfinanțat. în spital, ca să beneficiezi de condiții cît de cît acceptabile, trebuie să vii cu pijamale, lenjerie și chiar mîncare de acasă. Nu la toate spitalele e la fel de rău, însă situația o regăsești, din nefericire, la cele mai multe.
La Spitalul Județean, de exemplu, primul contact cu lipsurile apar odată ce ai ajuns în salon. Aici observi cu stupoare că lenjeria este transparentă, cu găuri, iar pijamalele sînt din ca vai de ele. Dacă ai noroc, primești niște pantaloni ceva mai noi, sau o bluză, dar nu te poți baza pe ele. „Mi-au dat o pereche de pantaloni de la o pijama și bluza de la alta. Erau rupte între picioare și tocite de ziceai că în ele au stat sute de bolnavi. Normal că am refuzat sa le folosesc și mi-am sunat soția să îmi aducă pijamale de acasă. La fel, am fost nevoit să îmi aduc și lenjerie pentru pat, că asta e veche de nici nu mai știi cînd”, ne-a declarat un pacient internat în secția de Ortopedie. Conducerea Spitalului Județean spune că a achiziționat lenjerie nouă, dar o dă pe secții cu țîrîita pentru că bolnavii le distrug sau pleacă din spital acasă cu tot cu ele.

Băile și toaletele sînt sub orice critică

Calvarul bolnavului internat continuă și la toalete. Odată ce intri aici te întîmpină un fum gros de țigară de îl tai cu cuțitul. ânăuntru sînt înghesuiți vreo șapte bolnavi care trag cu foc din țigară. Explicația e simplă: sînt dependenți de acest viciu și nici măcar spitalizarea nu îi sperie. Pentru că în spital este interzis fumatul, cele mai ferite colțuri sînt exploatate la maxim. Odată ce treci dincolo de fum dai nas în nas cu mizeria și cu instalațiile sparte și vechi. Toaletele din spital au intrat într-un program de modernizare, dar banii au ajuns numai pentru cele destinate femeilor. Banii s-au epuizat cînd a venit rîndul toaletelor pentru bărbați. Așa că lucrarea va continua anul viitor. Pînă atunci, pacienții cu nasul mai sensibil se înghesuie și stau la coadă în toaletele femeilor.
Nici la dușuri situația nu este mai încurajatoare. Pălăriile lipsesc, robineții sînt stricați sau defecți, așa că pacienții așteaptă cu sufletul la gură să fie externați, să facă un duș la ei acasă. „Să faceți dumneavoastră baie acolo, îmi răspunde sec un pacient. Eu unul am noroc că stau aproape de spital și fug acasă seara să fac baie, că aici nu mă încumet. E apă caldă, nimic de zis, dar baia e jalnică”, ne-a spus posomorît Ion Miftode, un bolnav de 47 de ani.

Mîncarea adusă de acasă e singura soluție de supraviețuire

Dacă mîncarea ar fi mai bună, probabil multe dintre neajunsurile prezentate mai sus ar fi trecute cu vederea de bolnavi. Dar, din nefericire, nici la acest capitol spitalul nu stă prea bine. Deunăzi, o bătrînică vorbea cu fiica ei la telefon. Abia buchisind în tastatura mobilului, femeia se plîngea de mîncarea din spital. Bătrîna este internată în secția Medicală din cauza unei ciroze. „Să îi spui cumetrei să îmi aducă un borcănel cu supă, după-amiază cînd vine. Mîncarea de aici nu e bună de loc. Apă chioară, fiartă, iar în supa de la prînz nu am găsit măcar o legumă. Am rugat dimineață o vecină de salon mai îmi putere să îmi ia ceva de la chioșc, da să nu uitați cînd veniți să îmi aduceți supa și puțin piept de pui fiert”, cerea bătrîna.
Este știut de ani buni că bolnavii internați în spitale sînt nevoiți să își completeze hrana dată de spital cu mîncarea adusă de rude în borcane și sufertașe. în orice salon ai intra, la geamuri, sau pe noptierele de la paturi sînt depozitate borcănelele cu hrana salvatoare. Chioșcurile din spital sau de pe lîngă unitate sînt o adevărată mană cerească pentru bolnavi. De aici, cei internați își pot cumpăra banane, covrigi, plăcinte, biscuiți și orice alte produse care să țină stomacul plin pînă vin rudele de acasă.
Bolnavii nu vin însă numai cu mîncarea de acasă. Odată ajunși la spital, ei își mai cară în bagaj o cană, farfurie și tacîmuri, pentru că nu pot miza pe furculițele și talgerele de aluminiu ale spitalului, vechi de cînd s-a deschis unitatea.

Directorul spitalului, luat pe sus de o pacientă căreia i s-a cerut șpagă

La fel de bine știut este și faptul că pentru a beneficia de o atenție sporită pe perioada spitalizării pacienții trebuie să ofere mici atenții: de la infirmiere și pînă la doctori. Două bancnote de 10.000 de lei strecurate în buzunarul infirmierei sau asistentei fac adevărate minuni. Patul este scuturat rapid, perna aranjată și injecția este făcută cu răbdare. Pentru aceste lucruri, nu de mult timp, medicul Leonard Roșu, directorul Spitalului Județean, a fost abordat de o persoană în piață, într-o manieră deloc prietenoasă. „M-am dus ca tot omul să îmi fac cumpărăturile, cînd o doamnă, care m-a recunoscut din aparițiile în media, mi-a spus revoltată că, acum nu știu cît timp, i s-au luat bani pentru o intervenție la Maternitate. Nu exclud asemenea cazuri, dar ele trebuie cercetate de cei în drept, în baza unor sesizări și reclamații”, ne-a declarat directorul Spitalului Județean.
în ciuda tuturor lipsurilor, Spitalul Județean rămîne unitatea medicală cea mai căutată din județ. Asta nu pentru că măcar actul medical în sine ar fi dintre cele mai bune, ci pentru că cei mai mulți bolnavi sînt prea săraci ca să apeleze la clinici private, unde, se știe, serviciile sînt incomparabil mai bune. (Claudiu TĂNĂSESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!