O lume minunată!…

Ronț, ronț… Shakespeare

Teatrul de animație și-a început noua stagiune artistică cu strălucire, prezentînd chiar din debut două premiere care să-i ateste calitatea de instituție culturală nu numai importantă, dar și extrem de necesară.
Iscodind sagace și tenace prin ani și secole străvechimile teatrului european, Valentin Dobrescu a ajuns la un izvor primordial: dramaturgia lui Shakespeare. Fascinante prin mulțimea mișcătoare și fremătătoare de personaje, scrierile shakesperiene abundă în figuri de o excepțională plasticitate și mobilitate, făcînd posibilă o poveste despre un Romeo și Julieta lui, un prinț numit Hamlet și cîți alți cunoscuți mai poți întîlni ca să-i asculți și să-i vezi (sau revezi) cu bucurie și încîntare, evoluînd în geometrii rafinate, orchestrări coloristice exuberante, transfigurați în animăluțe drăgălașe – toți călăuziți de gustul și fantezia luxuriantă a scenaristului, regizorului și scenografului Valentin Dobrescu. El realizează un spectacol pentru copii cu totul nonconformist, fără a sfida în nici un fel regulile și legile inflexibile ale teatralității și dovedind, astfel, că lumea este un teatru și teatrul o lume. O lume tot atît de diversă pe cît de diverși sînt oamenii și destinele lor.
Brodat pe scene celebre din Hamlet, din Romeo și Julieta, spectacolul „Ronț, ronț… Shakespeare” a fost gîndit pentru păpuși – șoricei, evoluînd în decoruri ușor patinate și în costumașe cu tonuri pastelate. Jocul vioi al „șoriceilor – personaje”, evoluția lor zglobie și muzica (nu foarte adecvată) au re-creat lumea mirifică a basmului. Seducătoarele efecte ale materialelor scenografice – strălucitoare pe fondul negru al scenei – ritmul lăuntric al jocului și o doză de ironie copilărească susțin și potențează izul de „a fost odată”, de miraculos, alcătuind laolaltă un stil inconfundabil.
Slujindu-se de doar două elemente de decor, regizorul – autor a transmis întreaga gingășie din povestea lui Hamlet și a prietenilor săi Marcelus și Horațio, însoțiți de două gărzi pe meterezele unde avea să apară fantoma bătrînului rege, ucis mișelește cu otravă în ureche. Acuratețea și atenta cizelare a jocului păpușilor, mînuite cu mare talent de Liliana Isbândă, Marlene Duduman, Mihai Chihaia, Laurențiu Budău și Puiu Gheorghiu au conferit spectacolului o vigoare aparte, cu imagini vivante, atestînd valențele pe care le au păpușile cu puterea lor de a transmite emoții comice sau tragice într-un spațiu frust, fără a fi înspăimîntător.
Cea de a doua poveste – a lui „Romeo și Julieta” – abandonează tragismul întîmplărilor în favoarea unor situații comice, care nu lasă loc nici măcar unui sîmbure de gravitate. Scena balconului a fost dezghiogată de sentimentalismul shakesperian, fără a-i deteriora învelișul esențialmente diferit; adică vesel. Textul voios (frecvent în istoria genului comic), a pus în valoare talentul de actor-mînuitor al Mihaelei Murafa, Sorina Moian, Andreea Sandu și Eugen Ionescu, purtînd povestea celor doi îndrăgostiți pe aripile unei fantezii savuroase și mînuind păpușile cu o admirabilă agilitate. Așadar, întreaga distribuție a funcționat impecabil într-un spectacol fără ostentație, ci urmînd un excurs și o mișcare interioară unduioasă, lină, în care hazul capătă, totuși, o surdină ușor melancolică. Costumele foarte elaborate – în care detaliul de epocă nu contrazice stilizarea modernistă – adună constant atenția micilor spectatori asupra personajelor și a resorturilor pasionale ce îi animă. în vremea lui Shakespeare, în vremea noastră sau în orice vreme de 500 de ani încoace și cine știe pînă cînd de aici înainte. (Vasile PRUTEANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!