CFR-ul, companie națională de stat, i-a făcut cadou omului de afaceri Corneliu Iacobov nu mai puțin de 70 de miliarde de lei. Cum? A cumpărat de la firma SC Perla Moldovei SA trei imobile pentru care un om normal nu ar da mai mult de cîteva sute de milioane de lei. Cele trei imobile care au ajuns în patrimoniul Companiei Naționale a CFR Marfă (CN CFR) sînt vila Zorile, Cantina Căprioara, denumit pompos de oficialii CFR – complexul Căprioara, și fosta Bază de Tratament. Cele trei locații i-au fost atît de necesare CFR-ului, încît la trei ani după achiziționarea lor, cu excepția Vilei Zorile, ele sînt în același stadiu avansat de degradare în care se aflau și pe vremea cînd au fost cumpărate. Valoarea contabilă a acestor imobile înainte de privatizarea societății Perla Moldovei era de cîteva sute de milioane de lei. Cu toate acestea, cele trei imobile au fost cumpărate de CFR pentru o sumă astronomică, ca și cum ar fi fost gata de primit oaspeții. Tranzacția poartă semnătura lui Mihai Nicolaiciuc, fostul director al CN CFR, care a fost demis în cursul anului 2003 în urma unui scandal monstru privind o deturnare de fonduri de la Uniunea Europeană, operațiune care a fost sesizată autoritățilotr românești de oficialitățile de la Bruxelles. El a mai fost anchetat și de PNA în legătură cu aceste deturnări de fonduri, iar instituția și-a declinat cu ceva timp în urmă competența în favoarea Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel București. Un alt scandal legat de Nicolaiciuc a fost dezvăluit de presa ieșeană și se referea la încredințarea unor lucrări de renovare a Gării Iași, respectiv livrarea termopanului printr-o firmă aparținînd lui Sergiu Sechelariu.
Cîini de pripas în imobilele „de lux” ale CFR
în anul 1998, valoarea contabilă a uneia dintre construcții, respectiv cantina Căprioara, era de 680 de milioane de lei, în condițiile în care clădirea era încă întreținută de fosta întreprindere Balneo-Climaterică, devenită după privatizare SC Perla Moldovei SA. în momentul de față, cantina Căprioara este o clădire dezafectată, în care, după afișele încă lipite pe geamuri, se pare că a funcționat ceva vreme o discotecă. Și celelalte imobile, care dacă ar fi să ne luăm după sumele plătite de CN CFR sînt de lux, arată jalnic în realitate. De exemplu, Baza de Tratament este o clădire aproape dărîmată, în care își fac veacul cîinii de pripas. Clădirea arată ca după bombardament, după ce proprietarul a avut grijă să dea jos de pe ea tencuiala și geamurile, în ideea că o va moderniza și o va aduce la standarde civilizate. Numai că imobilul a rămas în același stadiu, și acum se mai ține în picioare susținut de clădirile din jur. Singura clădire în care s-au băgat bani a fost Vila Zorile. Imobilul, singurul pe patru etaje din toată stațiunea Slănic Moldova, este complet renovat, s-au pus geamuri termopan peste tot, iar încăperile de la parter sînt modernizările cu faianță, gresie și instalații sanitare noi. Investiția nu este încă finalizată, după spusele localnicilor lucrările fiind sistate în primăvara acestui an. „Poate vreți s-o cumpărați dumneavoastră doamnă, că ne cîntă cucul aici de singurătate, de cînd nu mai sînt oameni la tratament. Au băgat ăștia de la CFR vreo 20 de miliarde de lei și s-au oprit la începutul anului. Păcat de banii băgați în el, că stă acum pustiu, iar noi am rămas singuri pe strada asta”, a spus unul dintre localnici, curios cînd ne-au văzut că facem fotografii.
Imobile vîndute „la prețul real”
Societatea Perla Moldovei a fost cumpărată, în 1999, cu aproximativ 11 miliarde de lei de firma Sil Prodinvest, a omului de afaceri Vasile Ciobanu, cel care a și dat practic aproape toți banii: 6,7 miliarde de lei pentru achiziția stațiunii. Alături de Ciobanu au mai cumpărat acțiuni Vradicor Financiar Group, care a investit aproape 500 de milioane de lei, SC Perla Moldovei Internațional (unde acționari erau Corneliu Iacobov și Andrei Șerban), care a luat acțiuni de aproape 100 de milioane de lei, și SIF III Transilvania, care avea acțiuni în valoare de peste șase miliarde de lei încă din 1997. Printre persoanele fizice în firmă se regăseau Maria și Gheorghe Chealfă, cu acțiuni de peste un miliard de lei, și un anume Ștefan Sebastian Costăchescu, care avea acțiuni în valoare de aproape 150 de milioane de lei. Acești bani au și fost vărsați în capitalul social al firmei. Cu timpul, structura acționariatului a suferit modificări și cei care au dirijat toate tranzacțiile cu activele Perla Moldovei au fost Corneliu Iacobov și Andrei Șerban. Acesta din urmă ne-a declarat că nu este nimic anormal în tranzacția care s-a făcut cu CN CFR Marfă. El a spus că după privatizarea societății Perla, au fost vîndute către Electrica Complexul Cerdac, iar către CFR cele trei imobile. „Nu se poate vorbi în nici un caz de supraevaluare a imobilelor. Vila Zorile are 140 de garsoniere, iar complexul Căprioara și Baza de tratament au o suprafață construită de aproximativ 7.000 de metri pătrați. Socotiți numai la 500 de euro metrul pătrat și vedeți că ajunge la peste 100 de miliarde de lei. Evaluarea acestor imobile a fost efectuată de o firmă din București, agreată de Ministerul Transporturilor. E drept că Electrica și CFR nu au mai făcut investiții în aceste imobile și chiar le-am amendat zilele trecute că nu și-au modernizat fațadele și strică aspectul stațiunii”, a spus Andrei Șerban, acum primar al orașului Slănic Moldova.
Ministerul Transporturilor spune că tranzacția este secretă
Referitor la această tranzacție am cerut mai multe lămuriri de la Ministerul Transporturilor, pe baza Legii liberului acces la informațiile publice. Printr-o adresă trimisă la instituția sus amintită în decursul lunii septembrie, am cerut lămuriri despre motivația care a stat la baza acestei achiziții, prețul cu care a fost achiziționat fiecare imobil în parte și valoarea investițiilor care s-au efectuat. într-un prim răspuns, purtătorul de cuvînt al CN CFR Marfă a trimis o adevărată monografie a stațiunii băcăuane, documentare întinsă pe nu mai puțin de șapte pagini, în care ne făcea cunoscute beneficiile pe care le-ar obține salariații de la CFR odihnindu-se și tratîndu-se în Slănic Moldova. Am insistat cu o altă adresă și am solicitat informații mai concrete despre această tranzacție și, în final, pe 5 noiembrie, purtătorul de cuvînt ne-a transmis că achiziția imobilelor s-a făcut la cererea celor peste 40.000 de membri de sindicat. „Achiziționarea, în anul 2001, a celor trei locații s-a făcut cu respectarea reglementărilor legale privind investițiile din surse proprii (…) în consecință, achizițiile despre care solicitați informații, fiind finanțate din surse proprii, s-au făcut utilizînd o metodologie aprobată de consiliul de administrație și de adunarea generală a acționarilor companiei. Precizăm totodată că fiind dobîndite din surse proprii, achizițiile sus-menționate fac obiectul unor contracte în regim de confidențialitate ale companiei, ele neintrînd astfel sub incidența Legii privind liberul acces la informațiile publice”, se arată în comunicatul semnat de Oana Brînzan, purtătorul de cuvînt al CN CFR SA. Chiar și în aceste condiții, în care astfel de informații sînt ținute sub oboroc de mai marii ministerului, tot rămîne un mare semn de întrebare asupra utilității celor trei imobile. Dacă erau atît de necesare salariaților CN CFR, de ce au rămas în paragină atîta vreme și nu au fost puse în circulație? Cui a folosit, de fapt, această tranzacție și în buzunarele cui au intrat aceste sume imense de bani? (Mirela ROMANEȚ)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.