Eugen Ionescu este înnebunit după animale și pescuit

E șugubăț. E simpatic. Te molipsește de rîs la fiecare cuvîn rostit. Nu-i reziști la un banc. Doar dacă îți pui vată-n urechi să nu-l auzi. Este sculptor și actor. „Se trag cam greu sforile la teatru”, recunoaște el. Iubește enorm animalele și pescuitul. „Sînt înnebunit după animale. Am acasă cîteva pisici, iar la atelier țin un cîine. Nu e nici o problemă cu mîncarea, pentru că bolile de la cîini și pisici nu se iau și la oameni”, crede el, mai ales că informația i-a fost confirmată și la radio și la tv. Acum are și o mică dilemă. I-a fătat pisica, o birmaneză care s-a împerecheat cu un persan, și nu știe ce să facă cu micuțele feline. „Am acum trei pui. Unul dintre ei e foarte obraznic și aleargă într-una prin casă. L-am poreclit Gabi Szabo. Sînt cam mulți și nu ne putem descurca cu toți. Vreau să-i dau. Cred că am să trag o fugă la Pet Shop”, ne-a explicat artistul. Acum, în prag de iarnă, și-a lăsat barba mare pentru a fi, acușica, un moș Crăciun veritabil. Așa cum face în fiecare an cu această ocazie. „Sînt cel mai originar Moș Crăciun de vreo cinci ani. Fac pe moșul în Dallas, acolo, în cartierul bogătașilor. Copiii cred că am barbă falsă și mă trag de ea. Dar cînd văd că e adevărată se potolesc. Mai fac și pe clovnul la cîte-o sindrofie”, a recunoscut artistul băcăuan.
Marea majoritate a băcăuanilor l-a putut urmări la televiziunea națională în urmă cu vreo doi ani, cînd a participat la un duplex alături de alte familii din țară. „Era un concurs la care am cîștigat o mobilă de bucătărie completă și un frigider. Dar a fost tare greu. Nu că aș fi avut emoții în fața camerelor de filmat și a reflectoarelor, ci pentru că ni se dădeau într-una indicații prin căști cum să ne mișcăm, unde să ne așezăm”, și-a amintit el.
Dacă vrei să-l cunoști mai bine îl vei desluși, cu siguranță, printre maeștrii păpușari din Bacău, pentru că toți îl poreclesc „moșu”. Nu se supără. E cel mai vîrstnic actor și recunoaște cu umor acest lucru. Se bucură că a primit rolul principal, Spirache, în piesa lui Tudor Mușatescu „Titanic vals”. Singura problemă a artistului vine de la însuși numele acestuia. Toată lumea cu minimum de cunoștințe literare știe că Eugen Ionescu a fost unul dintre marii dramaturgi ai veacului trecut, prieten bun cu Mircea Eliade și Emil Cioran. Acest lucru îl știe și artistul băcăuan încă din copilărie, însă, crede el, asemănărea este o pură întîmplare și eventualele paralelisme îl deranjează. „Sigur că mă deranjează. Acela a fost un om deștept”, ne-a spus el, explicîndu-ne cum de-au ajuns părinții să-l numească Eugen. „Ai mei și-ar fi dorit să iasă un geniu. Dar n-a fost așa și, drept urmare, cînd au văzut ce-a ieșit, au combinat geniu cu ceva litere și mi-au pus numele Eugen”. Purtînd povara acestui paralelism greu de suportat, Eugen Ionescu a reușit să-și facă un nume avînd două licențe: în arte plastice și în actorie. Și-și face treaba la teatru și la atelierul din Neagoe Vodă, unde, cel mai adesea, poate fi găsit. Dacă nu-i pe-acolo, îl găsiți cu siguranță pe malul Siretului. Pentru că este un împătimit al undiței. Dar asta este cu totul altă poveste. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!