1001 impresii din lumea arabă

PRÂNZUL DE LA MIEZUL NOPȚII
Doru CIUCESCU

Se întîmplă uneori, atunci cînd observăm că unii oameni fac anumite lucruri invers decît sîntem obișnuiți, să exclamăm: s-a întors lumea cu fundul în sus! Turistul creștin care vine pentru o scurtă perioadă de timp într-o țară arabă și locuiește la hotel nu are ocazia să se exprime în acest mod. Dacă din goana autocarului vede într-o piață timp de cîteva secunde o mulțime de tururi de pantaloni îndreptate spre cer și ghidul îl informează că acolo sînt musulmanii veniți să facă rugăciunea din amiaza de vineri și care nu au mai avut loc în moscheie, atunci într-un locușor al minții lui este posibil să licărească întrebarea: oare nu cumva lumea se întoarce cu fundul în sus? în plus, dacă va fi invitat să servească micul dejun … după apusul soarelui sau prînzul … la miezul nopții, atunci va intra într-o ușoară stare de perplexitate și există o mare probabilitate să se întrebe retoric: s-a întors lumea cu fundul în sus?
Prima oară cînd mi-am pus această întrebare s-a întîmplat să fie în luna ramadan din1984. Soția mea, Ella, care lucra la Institutul Algerian de Petrol din Oran, a fost invitată de un grup de studenți să servească masa acasă la unul dintre ei. Trebuie să menționez faptul că respectivii studenți primeau în continuare salariile substanțiale de la Uzina de Lichefiere a Gazelor din Arzew, unde lucraseră ca muncitori și care îi trimisese să-și continue studiile. După obținerea diplomei, ei aveau obligația să revină la societatea respectivă ca să lucreze, evident, pe alte posturi care să fie corespunzătoare studiilor lor.
Distanța de 40 de kilometri de la Oran la Arzew am parcurs-o cu autoturismul „Dacia 1310”, pe care îl adusesem din țară. Știam că în luna ramadan orice bun musulman trebuie să se abțină să mănînce și să bea cît timp „se distinge firul alb de firul negru” în condiții bune. Soarele se pregătea să dispară după linia orizontului și circulația rutieră atinsese un maxim de viteză; toți se grăbeau să fie acasă în momentul de începere a mesei.
Am ajuns cu bine la vila lui Abdal-Carim (Servitorul Generosului), unde am făcut cunoștință cu Abdar-Rahim (Servitorul Milostivului) și Abdal-Cadir (Servitorul Puternicului). Toți au venit cu soțiile, care se găseau într-un salon separat, unde a avut acces numai Ella. „Tradiția noastră nu permite ca femeile musulmane să fie văzute de bărbații străini” s-a scuzat, vădit rușinat, Abdal-Carim. încă nu sosise ora mesei, dar am observat pahare cu lapte și farfurioare cu trei curmale fiecare.
– Vom începe „al ftur” (micul dejun) în mod tradițional, cu lapte și curmale, care asigură lichidul și zahărul necesar, așa cum ne-a învățat Profetul, a ținut să ne informeze Abdal-Carim.
– Așa se numește prima masă după o zi de post – micul dejun?, am întrebat eu, mirat.
– Vă lămuresc imediat, a răspuns Abdar-Rahim. Prima masă din noaptea de ramadan se numește „al ftur” și se ia imediat după apusul soarelui. Următoarea masă, care se ia pe la miezul nopții, este denumită „al ghada”, care înseamnă dejunul. Ultima masă, care este luată înaintea zorilor, poartă denumirea „as-shur”.
– Nu aveți senzația că lumea se întoarce cu fundul în sus pe durata lunii ramadan?, am venit eu cu o altă întrebare.
– Da, este adevărat, a intervenit Abdal-Cadir, dar nouă ne place această variație în viață, care ne întărește credința în Allah. Mai trebuie să știți că una din obligațiile importante ale oricărui musulman este de a se ruga de 5 ori pe zi: „al fajr” (zorile), „adz dzohr” (amiaza), „al aasar” (mijlocul după-amiezii), „al maghrib” (apusul soarelui) și „al iișa” (lăsarea nopții).
între timp, prin difuzoarele instalate în vîrful minaretelor din Arzew s- a anunțat apelul la rugăciunea „al maghrib”. Cu toții am servit grăbiți laptele și curmalele, după care cei trei marocani s-au ridicat de la masă și au început ritualul rugăciunii cu fața spe Macca (Mecca). Apoi, Abdal-Carim a făcut pe chelnerul aducînd pe rînd celelalte feluri de mîncare ale micului dejun: „harira” (supă marocană cu carne, mazăre și linte), „bstela maa tsimar bahria” (budincă de clătite cu fructe de mare – fileu de pește și crevete). Ca desert, Abdal-Carim a pus pe masă tăvi cu șabakia (împletita – prăjiturică din aluat nedospit din care sînt trase mici fîșii împletite, cu aspect de turban, friptă în ulei încins, unsă cu sirop de zahăr ars și miere), „qarn al ghazal” (cornul gazelei – cornuleț în formă de semilună cu cremă de migdale) și, bineînțeles, nelipsitul ceai de mentă. Ella a dorit să plece în salonul femeilor și amfitrionul a fost de acord.
– Se mănîncă mult în Maroc, am remarcat eu.
– în timpul lunii ramadan noi cheltuim cel mai mult cu mîncarea. Cînd mergem în piață cumpărăm peste necesitățile reale deoarece foamea ne roade stomacul și vrem să fim siguri că seara mîncarea va fi suficientă.
Difuzoarele din vîrful minaretelor au început chemarea la rugăciunea „al iișa”. în timp ce marocanii repetau ritualul rugăciunii, eu mă delectam cu ceaiul de mentă. A urmat o discuție prelungită, întreruptă la miezul nopții de Abdal-Carim, care ne-a comunicat că este timpul să servim prînzul.
– Nu cred că voi putea să mai mănînc ceva, i-am spus eu gazdei.
– Nu trebuie să mîncați, ci să înmagazinați. Noi obișnuim să facem un „kirș as-sulb” (stomac dur), deoarece după prînzul de miezul nopții nu mai mîncăm pînă după apusul soarelui, m-a informat Abdal-Cadir.
– Dar nu mai serviți masa de „as-shur”?, am mai întrebat eu.
– Cine se mai scoală înaintea zorilor ca să-și întrerupă somnul? Ar însemna să moțăim la cursuri și să o supărăm pe „madame” Ella, a răspuns Abdar-Rahim zîmbind. Prin ușa deschisă am văzut două mîini cu multe brățări tipice, purtate de femeile din Algeria, care țineau o tavă plină cu farfurii. Abdal-Carim a sărit de la locul lui și a preluat platoul pe care l-a pus pe masă. Așa am început să înmagazinăm „tajin maa jaja, burquq ua luzaț” (ghiveci de găină cu prune și migdale), „meșaui maa kharuf” (broșete de miel), „isfanj” (gogoși în formă de covrigei) și, bineînțeles, ceai de mentă.
– în luna ramadan, la „al ghada” noi nu obișnuim să repetăm felurile de mîncare de la „al ftur”, a comentat Abdal-Carim.
Acest lucru l-am constatat și în luna ramadan din anul următor, cînd am fost invitați de același amfitrion. Dar, nu au mai fost prezenți colegii Abdar-Rahim și Abdal-Cadir și, așa, Abdal-Carim a uitat de tradiție, permițînd soției lui – Makhfia (Ascunsa) – să aducă felurile de mîncare la masă și chiar să se așeze alături de Ella și …de mine; am observat că purta aceleași brățări pe care le văzusem …anul trecut în ușa deschisă a salonului. Atunci mi-a venit să exclam: s-a întors lumea cu fundul în sus!
să din noaptea de ramadan se numește „al ftur” și se ia imediat după apusu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!