Despre pescăruși

Mihaela BUFNILĂ

Pentru cei dintre noi care nu trăiesc la mare apropiere de apă, pescărușii sunt păsări de vacanță. Nu-i vedem și nu-i auzim decît în miezul verii, pe nisipul bolborositor și umed de sub valul întors înapoi în mare, pe spinarea lină și unduitoare a Dunării sau în înaltul cerului de deasupra umbrelelor sub care se încălzește berea. âi mai văd și pescarii de pe margine bălților de dincolo de canalul de fugă. Dar dacă nu suntem în aceste locuri, pescărușii sunt absenți pentru noi.

Așa a fost să fie în vara asta. M-am pregătit în sinea mea să nu-i văd și să nu-i aud și să trec pînă la urmă și prin asta, cu speranța că într-o altă vară, la vară, vara viitoare …

La sfîrșitul lui mai însă, i-am auzit pentru prima oară. Nu în greșeală de pilotaj, nu într-o confuzie de locuri imposibilă de altminteri, nu doar în mintea mea care voia cu tot dinadinsul să-i audă. I-am auzit pentru că se roteau pe deasupra parcului, pe deasupra mea, pe deasupra tuturor, dînd să se așeze parcă.

Și-atunci pînzele s-au umflat pe catargul mare și pe cel mic de pe nava General Proiect ancorată dintotdeauna în rada unui port dezafectat de retragerea apelor, ambarcațiunile din larg au început să se miște ușor spre sud, marele pachebot DSP mi-a trecut pe sub nas și, slavă Domnului, gabia din care priveam toate acestea nu se legăna prea tare pentru că vîntul sufla blînd. Pe cheiul Vasile Alecsandri docherii și-au dat drumul la treabă, utilajele au încărcat și-au descărcat preț de cîteva luni, cît a plutit pe deasupra mirosul de scoici și de apă coaptă la soare, și de-acolo, din gabie am ascultat muzica apelor și am semnalat echipajului toate insulele plutitoare din jurul nostru.

Pescărușii au avut pui, i-au apărat, i-au hrănit și i-au învățat să facă cercuri pe desupra portului. Am vrut să-i aduc mai aproape, m-am gîndit să-i ospătez, să-i „aprivoazez”, să-i fac să stea umăr la umăr cu mine, să-mi spună lucrurile pe care mai toți am vrea să le știm, adică în cele din urmă, ca orice om reprezentativ al speciei sale, să obțin ceva de la ei, să mă aleg și eu cu ceva, să-mi iasă ceva din asta. Pe drept însă, nu m-au băgat în seamă, nu s-au atins de mîncarea mea, m-au lăsat singură cu semenii mei, și-au crescut puii, i-au ridicat în slava cerului și-au dus marea cu ei dincolo de linia răsăritului.

Nava General Proiect a-ncremenit din nou, și în zadar au furnicat membrii echipajului pe punțile ei, fără folos au tras de funii și-au suflat în pînze, ambarcațiunile s-au topit în larg, pachebotul DSP a lăsat ancora iar cheiul Vasile Alecsandri s-a acoperit de asfalt.

în gabia mea vin vrăbii, turturele, grauri și sticleți, toți vor și primesc de mîncare. Pentru că, pentru cei dintre noi care nu trăiesc la mare apropiere de apă, pescărușii sunt păsări de larg.speciei sale, să obțin ceva de la ei, să mă aleg și eu cu ceva, să-mi iasă ceva din asta. Pe drept îns

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!