Leul devine o problemă grea

Ștefan RADU

Dacă ar fi să ne luăm după guvernatorul BNR, atunci am crede că denominarea monedei naționale nu va produce nici un eveniment. Mutăm virgula vreo patru cifre, și gata! Mai că-ți vine să te-ntrebi de ce mai facem toată această nebunie?! Doar ca să tipărim bancnote mai mici? Să ne zornăie monedele prin buzunare? Dl Isărescu afirmă că principala țintă este încrederea în leul nostru drag, adică fiind mai mic, îl vom iubi mai mult… Totuși, parcă este prea mare cheltuiala și agitația doar pentru o chestiune de îmbunătățire a imaginii…

Lucrurile sînt mai complicate decît încearcă politicienii noștri să ne liniștească. în primul rînd, mă întreb ce încredere vom avea în noul leu atunci cînd salariul lunar va fi de trei-patru sutici? Mai degrabă așa vom avea o viziune mai clară asupra gradului de sărăcie în care ne-am afundat. Un avantaj ar fi doar atunci cînd vorbim de sumele escrocate de la stat: dintr-o dată 15 mii de miliarde devin doar un miliard jumate! Parcă îți vine să te declari mai îngăduitor cu evaziunea atunci cînd ea se reduce, din condei, de zece mii de ori. O bună bucată de vreme nici nu vom mai putea considera drept țeapă o înșelătorie de cîteva sute de mii de lei.

Nici vorbele liniștitoare despre pericolul rotunjirilor nu trebuie luate chiar așa cum sînt spuse de dl Isărescu sau de miniștrii aflați în campanie electorală. Toate precedentele – din Cehia, Rusia, Polonia – au demonstrat că mila comercianților este zero. Prețurile vor fi aranjate încă înainte de 1 iulie pentru ca la data stabilită să nu apară vreo acuzație de speculă. De cîte ori ne-au anunțat guvernanții că de sărbători nu se scumpesc alimentele, lucrurile au stat exact pe dos. Așa va fi și acum. Mai ales că există situații absolut obiective. De exemplu, astăzi cursul oficial al dolarului este de 30.416 lei. Asta ar însemna 3 lei și 4 bani. însă mai rămîne un rest pierdere la cel care vinde valuta. Așa că, în varianta optimistă ar ajunge cursul la 3 lei și 5 bani, ceea ce ar fi o creștere de 0,84 la sută într-o singură zi (adică 1 iulie 2004) fără vreo acuzație de speculă la adresa BNR. Anualizată, această creștere înseamnă 306,6 la sută, adică de 23 de ori mai mare decît orice dobîndă la depozitele de pe piața bancară! Părerea mea, însă, este că saltul se va face mult mai sus, spre 3,50 lei, că așa-i românul…

Cea mai mare problemă, cred, va fi reclamată de contabilii firmelor. Balanța pe prima jumătate de an va avea cifre și zecimale conform leului vechi. Așa sînt înregistrate și resursele financiare în conturile unităților bancare. Dispărînd patru cifre din coadă, la sute de milioane de conturi, echivalente cu mii și mii de miliarde de lei vechi, în partea a doua a anului balanța va fi total diferită. Așa că, la sfîșitul anului, bilanțul format din cele două perioade distincte nu se va închide din cauza rotunjirilor mult prea mari. La nivel național, în sistemul bancar, se vor „rătăci” zeci de miliarde provenite din fracțiunile de bănuț. Actul normativ care a decis denominarea leului nu cuprinde nici o prevedere referitoare la rezolvarea acestor probleme. în buna tradiție birocratică românească, vom aștepta pînă prin mai 2006 normele de aplicare ce vor fi modificate din trei în trei zile, în funcție de reclamațiile venite din teritoriu. La noi, legile sînt un fel de poezii pe care le votează elevii corigenți aflați într-o disperată cursă pentru o notă de trecere dintr-un mandat în altul. Și ăstora nu le pasă de problema virgulei la leul greu deoarece își țin bani în conturi pe valută occidentală…unjirilor nu trebuie luate chiar așa cum sînt spuse de dl Isărescu sau de miniștrii aflați în campanie

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!