Istoria romanțată

A fost Horea la Ghimeș?

Ninge cu fulgi mari. E 14 noiembrie 1784. în tabăra lui Horea își face apariția un călăreț îmbrăcat țărănește. Descalecă în fața unei case păzită de cîțiva iobagi înarmați:
– Vreau să vrbesc cu „Căpitanul cel Mare”, zise acesta.
– Cine ești și de unde vii?
– Sînt Gheorghe Ciocan din scaunul Gheorghienilor și viu de la Ghimeș.
– Bine. Stai și așteaptă răspunsul.
Imediat fu invitat în casă. Aici îl primi cu brațele deschise însuși Horea:
– Bine ai venit, Gheorghe! A fost drumul greu, mai ales pe ninsoarea asta. Ia spune, ce vești îmi aduci?
– Căpitane, am vești nu prea bune. Comisarul Mihail Brukenthal a ordonat o anchetă începînd cu 12 noiembrie în satele Lunca Ghimeșului, Frumoasa, Lăzărea, Rometea, Ditrău, Tulgheș și Bihor. Mulți țărani români din aceste localități, cunoscuți de populație că circulă des în Moldova, au fost reținuți. Au fost confiscate de la ei un mare număr de puști și pistoale, care zic soldații că ar proveni de dincolo de munți. L-au arestat și pe Ion Cotea pentru că le-a zis oamenilor că a răsărit și steaua lor. Va veni Horea cu oștile sale să stingă pe nobili și să mîntuie pe iobagi de robie. Se așteaptă ca să sară în ajutorul tău și românii de peste Carpați. Mai mult, românii ar fi plănuit să stîrpească pe toți nobilii și să unească Transilvania cu Țara Românească!
Aștepta Horea un ajutor frățesc din Moldova și Țara Românească? Da. O altă întorsătură ar fi luat răscoala. Horea avea de ce să fie îngrijorat. Pe capul său se pusese un premiu de 300 de galbeni. Prima veste a răscoalei sosise la Viena la 12 noiembrie. „Căpitanul cel Mare” se temea, pe bună dreptate, de intrarea în acțiune a armatei.
în fața unor soldați instruiți, dotați cu tunuri, cetele țărănești lipsite de experiență puteau fi ușor învinse. Nici populația românească nu apucase să se răscoale în totalitate. La 21 noiembrie, tocmai cînd Horea avea o întîlnire cu vicecolonelul Schultz, sosi la guvern primul ordin al împăratului Iosif al II-lea: generalii trebuiau să intre în acțiune. Cu toată vremea rea, în ziua de 27 noiembrie armata, din mai multe părți, întră în munți. Gîndurile mari de atac general ale țăranilor „trebuiră să se reducă repede la apărare”. După mai multe ciocniri între armată și răsculați, Horea, urmărit îndeaproape de armată, la 16 decembrie „își lăsă oamenii să se împrăștie, iar el se retrase spre Rîu Mare. Vreo 100 de inși „îl mai petrecură pînă în satul său, de unde se cufundă și el în munți, împreună cu Cloșca”.
Armata pornită în urma lor la 16 decembrie pune stăpînire și pe satele de aici, ultimele care depuseseră armele”.
Ar fi reușit atunci răscoala lui Horea, cu ajutor din Moldova?
O întrebare care încă își mai așteaptă răspunsul.
Eugen ȘENDREApărare”. După mai multe ciocniri între armată și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!