Scripta manent – luni 22 noiembrie 2004

Intenții anexioniste prin mijlocirea Bisericii

Petru Dominic Karwosiecki, slujitor al agresiunii maghiaro-austriece asupra Moldovei și Țării Românești

Respectivul nobil a fost acceptat și numit de către regele Poloniei, cu acordul Sfîntului Scaun, drept vicar al episcopului de Bacău, Stanislau Iezierski, demnitate pe care a îndeplinit-o între anii 1776-1782. După decesul episcopului titular (la 28 aprilie 1782), a fost înscăunat în funcția predecesorului său. Acesta a funcționat ca episcop catolic al Bacăului pînă la dispariția din viața pămînteană, la 1789.
Misionarul ce făcea parte din ordinul franciscanilor, gruparea minorilor conventuali, încă din anul 1773 – cînd îndeplinea funcția de comisar pentru Rusia – era preocupat de problemele catolicilor din Moldova, ceea ce înseamnă că superiorii săi îl pregăteau din timp pentru îndeplinirea unor atribuții în această direcție.
Peste trei ani de zile personajul în cauză a fost numit „coadjutor” al episcopului catolic al Bacăului. Noua calitate i-a permis să raporteze Propagandei Fide că autoritatea Episcopiei catolice Bacău se exercita în Moldova și Țara Românească, idee care avea un substrat politic, cel a anexării ambelor state românești posesiunilor Habsburgilor. Locțiitorul episcopului de Bacău susținea că cel ce deținea conducerea diocezei respective nu se bucura de nici o autoritate în fața credincioșilor și a slujitorului acestora. în cea mai perfectă colaborare cu provincialul Ungariei, Romano Iakabfalvy, vicarul Karwosielcki a solicitat instituției coordonatoare din Roma să dea o soluție solicitării adresate acesteia de către autorul scrisorii expediate din localitatea Agria (Ungaria). în același timp, proaspătul demnitar catolic a mai precizat că Nunțiatura Apostolică de Varșovia susținea un episcop care nu-și îndeplinea obligațiile asumate față de catolicii moldoveni deoarece din anul 1741 nu mai efectuase nici o vizită în cadrul căreia să oficieze ungerea cu mir a enoriașilor din diaceza încredințată conducerii sale. Korvosiecki, în ciuda regulilor stabilite de Sfîntul Scaun, a solicitat să i se acorde posibilitatea de a prelua conducerea Episcopiei catolice Bacău, pe care promitea să o călăuzească în cele mai bune condițiuni. în momentul pregătirii expansiunii teritoriale a împăratului habsburg, după prima împărțire a Poloniei și samavolniciile săvîrșite împotriva poporului român, ar fi fost justificate trecerea Episcopiei catolice Bacău sub autoritatea și protectoratul împăratului din Viena, suprimarea drepturilor acordate de către Sfîntul Scaun coroanei regale poloneze privind protectoratul acesteia asupra diopcezei Bacău și a enoriașilor de aici. Acest nou vicar apostolic a crezut că a fost îndreptățit să solicite trecerea Moldovei și Țării Românești sub autoritatea împăratului de la Viena, fără să fie respectate condițiile tratatelor internaționale și drepturile istorice ale neamului românesc.
Nunțiul Apostolic din Varșovia, nu peste mult timp a comunicat Propagandei Fide motivele lipsite de sinceritate pentru care Petru Dominic Korwosiecki, locțiitorul episcopului Bacăului, îndemnat și susținut de nunțiul apostolic din Viena, a raportat acestei instituții din Roma că în Moldova nu activa nici un misionar catolic recrutat, pregătit și instruit de nunțiatura din Viena. Același personaj, deși nu ajunsese încă episcop își manifestase voința ca parohiile catolice din Moldova să fie conduse de misionari catolici de origine maghiară, iar cei italieni să fie înlocuiți de către cei trimiși de provincia conventuală a Ungariei.
în timpul care a urmat Korwosiecki și-a pregătit călătoria în Moldova, atrăgîndu-i pe cîțiva dintre misionarii italieni, puțin stabili și mînați de dorința unor avantaje materiale și a promovării în funcțiile înalte ale ierarhiei catolice. La 13 februarie 1778 acesta și-a anunțat vizita în cuprinsul Episcopiei catolice Bacău și a adresat Nunțiaturii Apostolice din Viena rugămintea de a-l sprijini. în schimbul scontatului ajutor, acesta a promis: „punerea în mîinile demnitarului apostolic de la Viena a Episcopiei catolice Bacău, a cărei autoritate s-ar fi exercitat și asupra Țării Românești”. Observăm cu ușurință concordanța dintre planurile militaro-politice imperiale și ideile exprimate de cel ce fusese investit drept vicar al episcopului de Bacău. După trecerea unui an și ceva, același Korsowiecki a încercat să-l convingă pe nunțiul apostolic de la Viena că drepturile și favorurile acordate de către Sfîntul Scaun regilor Poloniei asupra credincioșilor catolici din Moldova și Țara Românească n-au fost folosite decît spre binele Sniatynului și al canonicatului de Leopoli, în timp ce credincioșii au fost neglijați și lăsați la discreția ortodocșilor, a jefuitorilor otomani, tătari, cazaci și moscoviți.
La 20 ianuarie 1780 Korwosiecki a raportat asupra efectelor negative ale încorporării la veniturile Nunțiaturii Apostolice Varșovia a încasărilor cuvenite din Sniatyn, Leopoli și Episcopia catolică Bacău, care s-ar fi cuvenit Nunțiaturii Apostolice din Viena în condițiile schimbărilor teritoriale de după vestitul conflict ruso-otoman, de care a profitat imperiul condus de habsburgi. Ideea a fost susținută și de misionarii Montaldi, Minotto, Borioli, adepți ai vicarului episcopal Korwosiecki.
Domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica, a adoptat măsurile necesare primirii, în condiții cît mai bune, în septembrie 1776, a vicarului de episcop al Bacăului, iar acesta, drept recunoștință, a adoptat o comportare cu totul nerecunoscătoare față de conducerea statului moldav, a misiunilor catolice, conducerea acestora, a prefectului lor și a enoriașilor, deoarece i-a antrenat și angajat pe misionarii mai sus arătați în acțiunile cele mai lipsite de respect și demnitate față de conducerea numită de Sfîntul Scaun și chiar a domnului țării.
Sub îndemnurile lui Korwosiecki, aflat în slujba cercurilor cotropitoare austro-maghiare, misionarii catolici recrutați au creat un adevărat „infern” în parohiile catolice din Moldova pentru a oferi pretextul unei intervenții militare austriece. Scopul suprem era anexarea Moldovei și a Țării Românești la posesiunile imperiale.

Prof. dr. Dumitru ZAHARIAe săvîrșite împotriva poporului rom

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!