Fețele Moineștiului

A avut un început de sezon deplorabil. S-a redresat apoi. A făcut cînd un meci de grație, cînd unul la care chiar dacă ai fi adormit somnul ți-ar fi fost tulburat de coșmarul din teren. Sîmbătă, la Roman, Petrolul a jucat partitura urîtă. Asta după ce cu o săptămînă în urmă cîștiga fără drept de apel la Constanța, cu Altay (2-0) și cu trei bare în cont. La Roman, nimic pe toată linia. în afara unei bune coordonări în defensivă, de scurtă durată însă, inutilă atunci cînd s-a tras linia sau, mai curînd, cînd arbitrul Martiș a fluierat finalul. 0-2, pe două greșeli grave. Atacul, mort în cadă. Șarje pe contraatac, finalizate cu pierderea mingii tocmai atunci cînd fundașii își dădeau întilnire pentru a se pupa de bucurie. Chipul lui Moței, pe culoarul dintre vestiare, spunea totul. Dezamăgire, mirare și un semn de întrebare… „Care este adevărata față a echipei pe care o conduc?” Probabil, răspunsul îl va găsi la finalul campionatului. Sau poate nici atunci. Lîngă Moței, Gheorghe Fridl, organizatorul de competiții, nu mai este virulent, ca altădată, la adresa arbitrilor. âși amintește că Vasilachi a fost oprit eronat la jumătatea terenului din drumul spre poartă, dar trece cu vederea. Pentru că echipa nu a jucat. Nici Nelu Hîrlea nu-și poate explica. „Au făcut niște gafe de neexplicat. Merciul se ducea lejer spre 0-0”. Fotbaliștii au ieșit palizi de la vestiar, cu privirea în pămînt și, bine ar fi, cu îngrijorare la meciul de sîmbătă, cu FC Botoșani. Atunci cînd Dan Moței speră să vadă fața bună a echipei sale. (Cristian BLĂNUȚĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!