Moartea unui vis

Oneștiul a apărut brusc în fotbalul mare din România și a dispărut la fel de repede. A trecut de la un club de campionatul județean în 1988 la unul de prim eșalon zece ani ani tîrziu. Toate acestea din visul unui președinte, Nicolae Puiu, care a dorit să lase ceva în urmă orașului său. Fotbalul oneștean a rezistat doi ani în confruntările cu granzii României, a retrogradat și a dispărut în iarna anului trecut. Din păcate pentru Puiu, perioada sa de apogeu a coincis cu încetarea activității celei mai importante unități din zonă, Rafo. în 2001, capitaliști de tranziție au dorit să profite de imaginea pe care ți-o poate oferi fotbalul. L-au dat la o parte pe Puiu și au condus clubul. Au dorit să copieze exemplul din județ a primarului Bacăului, Dumitru Sechelariu. Au crezut că banii pot compensa lipsa de pricepere. Seche însă a fost mai dibaci. Și-a oprit lîngă el un om din fenomen și, de multe ori, a plecat urechea la ceea ce i-a șoptit Gheorghe Chivorchian. De partea cealaltă, patronii au numit un lider de sindicat, Ion Marian, în rol de președinte. Rezultatul? Bacăul a rămas în fotbal, în timp ce Oneștiul a dispărut total în iarna anului trecut.
Ce a rămas în urmă? Datorii. O societate declarată falimentară în vara acestui an și executată de lichidatori. Datorii la stat, la furnizori și la Federația Română de Fotbal care a pus afiș pe ușă că Oneștiul nu se poate înscrie în campionat pînă nu plătește. O bază sportivă de invidiat, cu trei stadioane cochete, unul dintre ele ridicîndu-se la standardele Diviziei A. Cam atît pentru că fotbal nu se mai joacă la Onești. Nici măcar la nivel de amatori.

Președinte – lider de sindicat

Ion Marian, președintele clubului oneștean, a fost numit în funcție în vara anului 2001. Lider de sindicat la Rafo, Marian s-a remarcat în presă prin fervoarea cu care a apărat imaginea patronului Corneliu Iacubov. Orice atac din presă la adresa omului care a preluat Rafo era urmat de o reacție a liderului de sindicat. Ca președinte de club, singura tentativă de revigorare a clubului a fost făcută în iarna anului trecut cînd a trimis hîrtii tuturor agenților comerciali din Onești pentru a sponsoriza clubul. Fiecare cu cît dorește. în felul acesta s-au strîns circa 20 de milioane lei. în rest, în managementul sportiv, Marian s-a dovedit un novice. L-a împrumutat, în 2001, gratuit pe Mircea Ilie la FCM Bacău pînă în vara acestui an, adică pînă cînd jucătorului îi expira contractul cu clubul oneștean, și l-a recumpărat un an mai tîrziu, se zice, cu 30.000 de dolari. L-a achiziționat pe camerunezul Hermann Dongmo de la Școala Euro-africană de la Bușteni contra sumei de 40.000 de dolari, africanul părăsind clubul, un an mai tîrziu, fără a i se ști de urmă. Bîrfele orașului spun că între Marian și Bujor relațiile nu ar fi tocmai cordiale, directorul tehnic căutînd să pună mîna pe postul de președinte.

Stadionul „Pizza la comandă”

în vara acestui an, președintele Ion Marian a întrunit membrii fondatori și a semnat hîrtia prin care Asociația Fotbal Club Onești era declarată falimentară. Autocarul clubului a fost adjudecat de o firmă de transport din Bacău. Mijlocul de transport era cel mai prețios lucru pe care clubul îl avea în patrimoniu. Prețul de pornire al licitației a fost de 800 de milioane de lei. Jucătorii au plecat pe unde au apucat. Majoritatea dintre ei au fost declarați jucători liberi, cu toate că Marcel Bujor a încercat să mai obțină ceva bani pe ei. Sumele au variat între 500 și 2000 de dolari pe cap de fotbalist. Echipamentul de joc a avut aceeași soartâ, un set complet fiind văndut cu doar 11 milioane de lei. Cît privește cei care au finanțat clubul, aceștia își văd mai departe de treburile lor. Corneliu Iacobov rămîne un personaj controversat al economiei românești. Adi Șerban este primarul stațiunii Slanic Moldova. Gelu Cheptănuș stă mai mult prin Austria. Ion Marian este consilier județean și lider de sindicat la Rafinorul, iar Marcel Bujor se ocupă de aprovizionarea restaurantului hotelului Trotuș. în urma lor au rămas trei stadioane, unul de Divizia A care a fost închiriat pentru o pizzerie la comandă, și alte două, în subordinea primăriei. în Onești nu se mai joacă fotbal nici măcar la nivelul amatorilor. Din visul lui Nicolae Puiu nu au mai rămas decît pizzeria și amintirile unor dueluri cu Steaua, Dinamo și Rapid. (Ovidiu ENACHE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!