Țară de mitici!

Ștefan RADU

Inițial, am vrut să colez cîteva texte semnate de autori clasici despre alegerile de altădată din România. Sînt atît de actuale, încît cititorul se plictisește. Nimic nou nu s-a întîmplat în țara asta de la Caragiale, Eminescu, Goga, personalități care au amendat circul politic din ultimul veac și jumătate. Cu ce folos, însă? Personajele care mimează grija față de neam sînt încarnări ale celuiași „Mitică”, șmecher și bășcălios, preocupat doar de interesul personal. A fost secolul al XIX-lea al lui Dandanache, Farfuridi și Tipătescu, a fost secolul al XX-lea cu dictaturi fel de fel și alegeri măsluite grosolan, iar acum, în secolul al XXI-lea ne comportăm în aceiași parametri de penibilitate. O sută de ani n-au fost de-ajuns pentru a învăța ceva din istoria noastră.

Am asistat la o campanie plină de aranjamente subterane, cu mitinguri și contramitinguri, cu documente compromițătoare și acțiuni de manipulare. A venit, apoi, ziua alegerilor: autocare și trenuri cu turiști-alegători, candidați la Senat pasionați de votul multiplu, primari care au încercat ștampilele de prin mai toate secțiile păstorite, analfabeți duși cu șatra pe drumul democrației europene și alte asemenea scenete de prost gust. Atunci de ce să ne mire tot ce a urmat? Opoziția contestă alegerile, puterea dă ochii peste cap precum prostituata călugărită, iar perdanții care nu au ajuns nici la pragul Parlamentului sar și ei, că-i rost de scandal! Cîțiva jurnaliști comentatori strigă disperați că imaginea României este în pericol, însă uită să precizeze cauza reală.

Gestul lui Traian Băsescu de a nega public și în termeni absoluți alegerile nu-i tocmai unul caracteristic pentru un președinte de țară. A dovedit – încă o dată – că are un temperament vulcanic și că reacționează emoțional. însă nu poți fi calm și detașat atunci cînd ai convingerea că principiul democratic al alegerilor libere a fost încălcat. Dacă a inventat acuzațiile grave aduse unor instituții ale statului, atunci îl paște pușcăria. în comparație cu ceea ce a declanșat acum, povestea cu flota este o glumă! Iar dacă are dreptate, atunci toți cei care zbiară îngrijorați că a fost pătată imaginea țării în lume ar trebui să se ascundă bine pentru a nu fi găsiți de justiție. Drumul pe care a pornit Traian Băsescu și Alianța DA este fără posibilitate de întoarcere. Majoritatea românilor nu mai este dispusă să treacă nepăsătoare peste bulibășeala creată de politicieni.

Merită, totuși, să analizăm cu mult calm așa-zisul impact extern al declarației liderului democrat. Specialiștii de pe piețele financiare spun că efectul este nesemnificativ, deoarece procesul de integrare europeană nu poate fi întrerupt. în sprijinul acestei idei a venit și votul de marți, acordat raportului de țară prezentat la Consiliul Europei. Problema contestării alegerilor din România a fost considerată ca neimportantă și s-a decis să fie amînată pînă după turul doi al prezidențialelor. Mai mult chiar: s-a spus că România primește un semnal pozitiv din partea Occidentului și că drumul integrării rămîne neschimbat. Poate de aceea pe piețele bursiere nu s-a înregistrat vreun cutremur, cotațiile au rămas în parametrii normali, iar leul a continuat să se întărească în același ritm cu care ne-am obișnuit în ultimele săptămîni. Tonul plîngăcios al miniștrilor Geoană și Tănăsescu nu se justifică, cel puțin deocamdată.

Occidentul s-a obișnuit cu „miticii” noștri și nu mai iau în tragic toate daravelele de pe la București. Nu insultele reciproce ale politicienilor români produc mirare în străinătate. Erau de așteptat. Ar fi surprins pe toată lumea dacă alegerile s-ar fi desfășurat ca la carte. După ce președintele în exercițiu a declarat că el nu-i Elveția ca să fie neutru în confruntarea electorală, după ce, pînă și la referendumul pentru Constituție, s-a folosit mita electorală, dacă s-au cheltuit milioane de dolari pentru tipărirea de „fluturași otrăviți” (anonimi, fără asumarea responsabilității) și de către o tabără, și de către alta, atunci de ce să ne minunăm că au apărut și „softurile furăcioase”?! Mă întreb, însă, ca simplu alegător: în cine să mai am încredere? Cum va arăta România condusă de politicieni care nu sînt în stare să negocieze elegant, să impună reguli clare și să nu lase loc de suspiciuni? A avut, oare, rost votul meu?ecolul al XIX-lea al lui Dandanache, Farfuridi și Tipătescu, a fost secolul al XX-lea cu dictaturi fel de fel și al

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!