Tinerețe obosită

Viorel Antal are 25 de ani și aproximativ 50 de kilograme. Se mișcă foarte puțin deoarece boala pe care o are nu îi permite să facă nici cel mai mic efort. De ani buni de zile, este măcinat de un diabet sever care i-a declanșat o boală ce nu îi permite să înghită mai nimic. Totul a început cu o durere inexplicabilă în piept care l-a adus pe tînăr la disperare. Boala lui a fost descoperită destul de greu. I s-a spus mai întîi că are unele ulcerații pe esofag, chiar la intrarea în stomac. Mai tîrziu, a primit diagnosticul de neuropatie diabetică pentru care a și fost operat la Iași. Intervenția chirurgicală pentru dilatarea esofagului a fost foarte dificilă și a durat șase ore. în tot timpul de la operație și pînă acum Viorel a ținut un tratament susținut, asociat cu un regim alimentar care nu îi permite să mănînce decît mîncare diluată, astfel încît să o poată înghiți. „Fiecare masă este un chin pentru mine, deoarece nu știu dacă am să reușesc să înghit sau nu. Profesorul de la Iași mi-a garantat că, în timp, am să ajung să înghit normal. în noiembrie, însă, am ajuns iar la spital. Am ajuns că nu mai pot înghiți nici măcar pastilele pentru neuropatie. Acum, de exemplu nu pot mînca decît biscuiți muiați, banane zdrobite și diluate și piure de cartofi foarte subțire. nici cu această mîncare nu sînt sigur tot timpul că pot s-o înghit. Este groaznic pentru că, atunci cînd nu reușesc să înghit, vomit. Mă strînge în spate cînd mă așez la masă. Eu totuși trebuie să mănînc ceva pentru că, altfel, nu pot să îmi fac insulina”, a spus Viorel Antal.
Tînărul spune că este foarte bolnav încă de cînd era un copil. A descoperit la 12 ani că are un diabet destul de vechi și netratat. Pînă acum, a intrat în comă diabetică de opt ori și a ajuns în stadiul că își face insulină de trei ori pe zi. Prima dată a stat internat în București, unde a învățat să își facă singur insulina.

Stigmatul bolii

Zilele lui Viorel Antal sînt toate la fel, plictisitoare și lungi. Stă mai tot timpul în pat pentru că nu are voie să facă nici cel mai mic efort. Rar se întîmplă să se ducă la chioșcul din sat ca să își mai cumpere de mîncare. în rest, se uită toată ziua la televizor și se gîndește la boala pentru care nu mai are leac. Deși nu are decît 25 de ani, Viorel nu are prea multe vise și nici prieteni nu mai are. „Tot ce îmi doresc este să fiu din nou un om sănătos. Nu am lucrat niciodată. Din cauza bolii, nu am făcut nici măcar liceul. Tot timpul am stat numai prin spitale. Mi-aș dori să pot să îmi fac o frizerie în sat, dar știu că este foarte greu și că îți trebuie mulți bani pentru asta. Eu mă pricep să tund și aș mai face niște bani în acest fel. Ceea ce mă dărîmă este faptul că mă plictisesc de moarte. Cînd eram mai bine mă mai duceam uneori la discotecă dar, de o bună bucată de vreme, nu mai pot să mă duc. Nici nu îmi mai îmi arde de distracție, vreau doar să pot mînca la fel ca toți oamenii. Prieteni nu prea am pentru că băieții sînt plecați aproape toți în străinătate. Numai eu am rămas. Eu și cu boala mea”, a spus cu amărăciune Viorel.
Pînă să i se agraveze boala, a avut doi ani de pensie, care a ajuns la 800 de mii de lei, pentru diabet dar, la un moment dat, nu a mai primit banii pe motiv că boala lui nu este de o gravitate ieșită din comun. „La spital mi-a spus, acum un an de zile, că nu mai pot lua banii, decît dacă am un picior sau o mînă ruptă. M-am supărat atunci foarte tare. Tot de atunci mi se trage și neuropatia diabetică. Eram înnebunit de durere și nu înțelegeam de ce trebuie să ajung în acestă situație pentru ca să pot lua o pensie. Am acum dosar la primărie pentru ajutor social și, de cînd nu mai iau pensie, primesc 820 de mii de lei lunar. în sfîrșit, trebuie să îmi vină și pensia pentru boală în decembrie, de un milion 400 de mii de lei. Din acel moment nu voi mai primi ajutorul social și va trebui să mă descurc numai cu pensia”, a mai spus Viorel Antal.
Anul viitor, la sfîrșitul lui ianuarie, tînărul va merge din nou la Iași la control, să vadă dacă s-a vindecat ulcerația, pentru ca medicii să poată să îi dilate din nou esofagul. Viorel Antal mi-a spus din cadrul ușii că el mai crede încă în steaua lui norocoasă și în mîna binecuvîntată a medicilor care de care depinde însănătoșirea lui. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!