Viața unui tipograf

Mulți știu că viața de tipograf nu e ușoară, însă cel mai bine ne-o pot confirma cei care au lucrat in tipografie toată viața lor. De aceea l-am rugat pe domnul Zaharia Dumitru, în vîrstă de 70 de ani, să ne povestească ceva din tinerețile sale. Vreau să adaug că dumnealui are o bibliotecă impresionantă, cu cărți culese și semnate de mari autori. Domnul Zaharia a vrut să-mi povestească în primul rand de poetul Nichita Stănescu.”âmi aduc aminte că Nichita Stănescu a vizitat, ca să spun așa, tipografia noastră <> cu ocazia lansării cărții <>. âmi amintesc că era un om foarte comunicativ (dădea autografe mereu, fără să spună că era ocupat). âmi amintesc că ținea morțis ca <> sa aibă coperta tipărita cu cerneală aurie, o cerneală care nu se găsea pe timpul comunismului, însă eu aveam un bulgăre, era ultimul. Așa că am tipărit coperta cu cerneală aurie la ordinele domnului Nichita Stănescu. âmi amintesc că de bucurie ca s-a găsit cerneala de care avea nevoie, poetul m-a sărutat pe obraz, asta pentru că eu răspundeam de execuția cărții pe plan organizatoric. însă nu numai eu am fost felicitat, pentru că, după cum am spus, Nichita Stănescu era foarte prietenos, și ne-a mulțumit tuturor. Să fii maistru tipograf are și cîteva părți bune: am avut ocazia să-l întîlnesc pe Nichita Stanescu, să am în biblioteca mea cărti pe care nu toată lumea și le permitea pe vremea aceea și să mă cunoască lumea pe stradă.”
Domnul Dumitru Zaharia mi-a arătat cartea de poezii a lui Mihai Eminescu. „Cred că a fost publicată în ediție princeps în tipografia<< Lumina>>”, coperta cărții fiind prezentă și în cartea lui George Călinescu <>” precum si <> în ediție princeps „una dintre cele mai de preț cărți din biblioteca mea”, consideră domnul Zaharia. El adaugă: „Copiii din ziua de azi nu mai citesc cum citeau inainte, acum au televizor, calculator și alte preocupări. Nu mai au ei timp să citească. Pe vremea comunismului altfel stăteau lucrurile, nu prea aveai la ce să te uiți la televizor, vedeai numai politică, iar copiii preferau să citească o carte în loc să stea în fața televizorului. Tinerii din ziua de azi, nu toți, habar nu au să prețuiască o carte”. Am aflat de la domnul Dumitru Zaharia că viața de tipograf, cu toate că este „toxică”, îți dăruiește momente de neuitat și, ca o carte de valoare, trebuie prețuită. (Andreea BOSTAN)

rea aveai la ce să te uiți la televizor, vedeai numai politică, iar copiii preferau să ci

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!