Să ne cunoaștem mai bine!

J.P.Sartre afirma că „omul este libertate”. Profitînd și asumîndu-și această libertate, Horea Sibișteanu este autorul unui volum de proză fantastică scurtă intitulat „A șaptea viață…”

– Cine se ascunde în spatele celei de „A șaptea viață…”?
– în spatele acesteia se ascunde un adolescent în formare, puțin timid față de persoanele necunoscute, plin de viață și umor cînd e cu prietenii și persoanele dragi; o persoană ce își iubește foarte mult familia, ce trece rapid de la o stare la alta, ce poate fi rău, dar și bun, ironic, tăios, dar și sensibil și alintat. Un adolescent ce se numește Horea Sibișteanu și învață la C.N. „Gh. Vrănceanu”.
– Cum te-ai simțit înainte de „ungerea” ta ca scriitor și cum te simți acum, după?
– Nu multă lume știa că scriu, iar mie nu-mi place să vorbesc despre mine, astfel că a fost o surpriză pentru mulți să afle că am lansat o carte. Eu vroiam de mult să scot o carte, și de aceea, înainte de „ungere” eram nerăbdător să se întîmple. Acum, după lansare, mă simt foarte ciudat. Sînt invitat la cenacluri, la școli, mi se iau interviuri. Mă simt incomod deoarece trebuie să vorbesc despre mine și despre ceea ce fac. Totodată sînt mîndru și mă bucur că am fost primit în această nouă lume.
– Vorbește-ne puțin despre volumul „A șaptea viață”. Ai mai avut și alte încercări înainte de acest volum?
– Cînd eram în clasa a V-a sau a VI-a am scris un „roman” de aventuri. Dar din păcăte, am pierdut manuscrisul. în „roman”(care de fapt era o nuvelă, dar mie îmi placea să cred că era roman), un copil plecă în căutarea Elixirului Sănătății ce se găsea pe a opta planetă de pe un alt sistem solar. Avea nevoie de elixir pentru că părinții lui erau grav bolnavi. Trebuia să meargă pe primele șapte planete pentru a lua cheile ce deschideau izvorul elixirului. Pe fiecare planetă se luptă cu cîte cineva, ieși învingător și își salvează părinții și pe toți oamenii bolnavi de pe glob. în clasa a IX-a am fost redescoperit de doamna profesoară Doina Marinov, iar după aceea, în clasa a X-a, de doamna profesoară Coca Alexandrescu. Domnul Isachi a aflat de mine de la d-na Alexandrescu, a citit ce am scris, și a spus că se poate publica ce am scris. Despre personajele principale ale cărții mele vreau să vă spun că nu mă regăsesc în toate cele 23 de povestiri. Mă regăsesc numai în „Prolog”, „Vis”, „O zi mai altfel”, „Melancolie” și „Epilog”. Și acolo nu sînt în totalitate eu. în rest, sînt personaje imaginate de mine, inspirate din viața de zi cu zi, dar în mare inventate de mine.
– Cum se manifestă relația eu biografic-eu narator în cazul tău?
– Eul narator fură din ceea ce trăiește, simte, vede eul biografic.
– Care e scriitorul tău preferat, cel care te inspiră cel mai mult?
– âmi place Eliade cel și cel mai mult. Are o operă imensă, pe o mulțime de planuri: proză fantastică, romane de dragoste, exotice, critică literară, studii despre Istoria Religiilor și propria filozofie ce se desprinde din întreaga lui operă. âmi mai place proza lui Cărtărescu pentru că trece de la o stare la alta; acum este vulgar, acum este elevat. Are pagini în care nu spune nimic, și pagini în care, fără un dicționar în mînă, nu înțelegi nimic. Iar mai nou, îmi place John Fowless pentru că îmi creează impresia că avem același stil.
– Ce alte activități mai ai în afară de nevoia de a scrie?
– Sînt președintele Consiliului Consultativ al elevilor din liceu, fac cursuri CODECS: „Liderii Mileniului 3”, și am un nou hobby: îmi place să fotografiez, să surprind natura. Fotografiez flori, copaci, gîngănii.
– Cum te-ai imagina într-o altă existență?
– Se spune că atunci cînd ești mic „dezvălui” ceea ce ai fost într-o viață anterioară. Eu cînd eram mic făceam ca Tarzan: vorbeam o limbă necunoscută, aveam niște prieteni imaginari cu nume ciudate și mergeam pe marginea căzii. Dar eu am impresia că într-o viață anterioară am fost un fiu ratat, un fiu risipitor, un spion ratat. Nu știu de ce, dar asta am impresia. Poate de aceea îmi iubesc atît de mult familia și încerc să nu o dezamăgesc. într-o viață viitoare mi-ar plăcea să fiu un mare lider, cineva care o să schimbe lumea.
– Dezvăluie-ne și nouă unul din principiile tale de viață!
– Ascultă instinctele și fii atent la semne, că vei înțelege altfel lumea!
A consemnat Andreea ROȘCAN

ensibil și alintat. Un adolescent ce se numește Horea Sibișteanu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!