„Ca orice bacauan ce se respecta, m-am asezat cu citiva vecini in fata plasmei (ca sa li se vada oamenilor burtile flat), alaturi cu citeva navete de bere, in vreme ce nevestele faceau gogosi in bucatarie…”. Cam asa ar fi sa inceapa un editorial ce se respecta in acest ceas abia trecut dupa primul meci al nationalei de fotbal la Campionatul European. Si chiar asa ar fi stat lucrurile, daca as fi avut mai mare incredere in echipa noastra. Pentru ca egalul cu Franta face cit zece victorii. Ce e drept, n-am inteles prea bine jocul acestei mari nationale, finalista la ultimul Campionat Mondial. Sa fi reusit Piturca imposibilul, adica sa fi contracacarat jocul echipei franceze printr-o idee ce pare sa-i fi venit din literatura? Anume, deconstructia. Caci nationala Frantei s-a comportat copilareste. Iar asta se putea intimpla fie pentru ca „noi” am reusit sa-i bagam pe francezi in corzi, de unde au deraiat, fie pentru ca echipa franceza nu mai e aceeasi forta care a fost in 2006 in Germania.
Vedetele de atunci sint fie accidentate, fie sint prea cu nasul pe sus ca sa mai joace pentru echipa nationala. Oricare ar fi situatia, punctul facut in primul tur, pe linga ca ne va face sa visam citeva zile la mari ispravi, ne scoate cu fruntea sus din acesta „grupa a mortii”: punctul de onoare l-am facut si, indiferent de rezultatul final (in care nimeni dintre romani nu si-a pus vreo clipa sperante dupa tragerea la sorti a grupelor), ne va face sa ne simtim confortabil. Chiar daca nu sunt un microbist sadea, vazind jocul actual al nationalei noastre, nu ma pot infrina sa nu-mi port gindul in urma cu citiva, cind Hagi dadea consistenta jocului echipei noastre, el fiind nu doar un excelent atacant, ci un mare constructor de joc. Nu mai avem, azi, un astfel de jucator, iar asta e vizibil in gramada de ezitari si greseli facute in teren de actualii combatanti.
Cumva, ceea ce ne asteapta ar putea fi groaznic, dupa ce am vazut si meciul dintre Italia si Olanda. Chiar s-a jucat fotbal in acest meci. Iar „Portocala mecanica”, dezlantuita, administrind acel 3-0 campioanei mondiale en titre, nu se poate sa n-o fi ambitionat peste masura. Ne asteapta ceasuri grele, pentru ca Olanda va veni ca buldozerul peste noi, iar Italia, ca sa-si joace sansa si sa dea dovada ca e aceeasi mare echipa, va cauta sa ne spulbere. Nu mi-e ca pierdem, asta o stiam dinainte, ci mi-e ca scorurile sa nu ne stirbeasca onoarea. Bata-l focul de orgoliu, dar asta e, toti trebuie sa rivnim la dreptul de-a ne pastra demnitatea. Si va fi greu in asta mare grupa in care sortii ne-au aruncat.
Desi e bine sa tineam seama ca un campionat european e mai ceva decit un campionat mondiat. La cel din urma, in afara de echipele europenele, nu prea vin multi care sa ridice pretentii. De obicei, Brazilia. În rest, vin echipe de peste tot, din Camerun, din Coreea ori de mai stiu eu unde, echipe bune, dar nu cu sorti. Noi suntem in grupa noastra de europene ca in sferturile de finala la un campionat mondial. Cu campioana din 1998 am facut un egal. Ce vom face cu campioana en titre? Ce vom face cu Olanda, care pare sa fie mai tare ca in vremea lui Cruyff? Mingea, cum se spune, e rotunda. La orice am visa, orice pronosticuri am face, ca simpli spectatori tot ce ne sta in putinta e sa tinem punmii nationalei noastre.
Dan PRESA
Lasă un răspuns