Clopotărița din Oituz

Angelica Tonga din comuna Oituz are o preocupare cel puțin neobișnuită nu numai pentru o femeie, dar destul de rară și în rîndul bărbaților: aceea de clopotar la biserică. Femeia, la cei 75 de ani ai săi, își poartă vîrsta cu agilitate, de parcă anii nu au atins-o la fel de mult ca pe alții. Ea urcă destul de sprințară pe scările care duc la clopotnița amplasată în aer liber și începe să tragă clopotele după o știință numai de inițiați cunoscută.
Tanti Angelica, așa cum este cunoscută de toată comuna, a început să prindă meseria în urmă cu 43 de ani, atunci cînd soțul ei a primit această sarcină de la preotul bisericii. „Trăgeam clopotele amîndoi. Apoi, acum 36 de ani, el a murit, și tuturor li s-a părut normal ca eu să-i preiau munca. A fost destul de greu la început, pentru că bat și toaca, și îți trebuie un anumit ritm și să urmezi o anume rînduială. Dar le-am învățat destul de repede”, spune Angelica Tonga după ce coboară din clopotniță. Alături de ea, un bărbat destul de tînăr, despre care femeia spune că este nepotul ei. O ajută și el acum, așa cum îl ajuta și ea pe soțul ei cu 40 de ani în urmă. Nu i se pare nimic anormal că „titularul de post” este bunica lui. De altfel, tot la fel de obișnuit tratează problema și locuitorii comunei, care intră în bisercă la fel de normal ca în curtea unui gospodar. Nu se remarcă nimic din reticența sau din umilința altor enoriași în momentul în care pătrund într-un lăcaș bisericesc. Oamenii intră aici, în Oituz, în biserică, la fel ca și cum ar merge într-o vizită la cineva apropiat. Nici prea umili, dar nici prea lipsiți de respect. Ci doar familiari. „Tanti Angelica este clopotărița noastră de atîta vreme, încît nici nu mai ținem minte exact cînd s-a petrecut acest lucru. Nu avem ce să-i reproșăm, își face bine treaba și chiar știe să bată clopotele cum trebuie. Nu că eu aș ști mai bine, așa spun oamenii din sat, ăi mai bătrîni care se pricep la așa ceva”, ne-a declarat unul dintre bărbații care trebăluiau pe lîngă biserică. „Vorba ceea, tanti Angelica știe și toaca din cer, nu numai pe cea de la biserică”, aruncă o vorbă spirituală un tovarăș de muncă al bărbatului, care trebăluia ceva la o fereastră a bisercii. (Mirela ROMANEȚ). Nu că eu aș ști mai

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!