EDITORIAL Somnul românesc

Eduard ADAM

O lume întreagă a intrat în priză joi după-amiază, cînd în capitala Spaniei au avut loc cele mai sîngeroase atentate teroriste din istoria Europei. Spaniolii s-au mișcat exemplar. După identificare, numele victimelor au fost date publicității. Printre cei morți și răniți s-au aflat și români. Destul de mulți, iar autoritățile madrilene avertizau că s-ar putea să mai apară și alte persoane, fiindcă mulți nu fuseseră încă identificați. Șefii Guvernului au trimis în Spania o delegație care să-i ajute pe românii aflați la nevoie. Au uitat însă, să-i trezească și pe subordonații lor din teritoriu, care n-au mișcat un deget.

Reprezentanții Poliției, Prefecturii și alții au avut o zi de vineri obșnuită. Pe nimeni n-a mișcat că din județul acesta sînt plecați în Spania, la muncă, la studii sau la furat sute de oameni. În situația de față nu mai conta. Erau de-ai noștri și ar fi fost de bun simț ca cineva să încerce să facă ceva pentru familiile rămase aici. Să ia listele date publicității cu numele românilor aflați în spitalele spaniole și să vadă dacă ei sînt și oameni de la noi din județ. Era ceva de treabă, e drept. Ar fi fost însă de bun simț ca cineva să se intereseze de soarta oamenilor respectivi. Ce s-a întîmplat la Bacău?! La Inspectoratul de Poliție, la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, de unde s-ar fi putut obține date despre cei plecați peste granițe, nu a răspuns nimeni la telefon toată ziua de ieri. La Prefectură se așteptau date de la Guvern, iar la Secretariatul General al Guvernului nimeni nu știau nimic.

Am avut noi, jurnaliștii, curiozitatea să căutăm prin localitățile din județ băcăuani care își au mamele, tații, frații sau alte rude plecați în Spania. I-am căutat pe la primării, cu telefoane, din casă în casă, și pînă la urmă am aflat de soarta lor. Autoritățile locale n-au nutrit astfel de curiozități. Că așa ar fi trebuit să procedeze și cei plătiți din bani publici ne-au demonstrat chiar oamenii pe care i-am contactat. Deși toți cei cu care am discutat ne-au spus că ai lor sînt bine, au încheiat cu propoziții de genul: „Mulțumim că ne-ați sunat!”, „Să vă dea Dumnezeu sănătate că vă interesați de copiii noștri!”. A fost clar că pentru cei care au stat cu sufletul la gură a contat și simpla atenție acordată. Nimeni nu s-ar fi așteptat și ar fi fost chiar absurd ca cineva să se intereseze la toate familiile care au rude în Spania, dar primarii ar fi putut primi o dispoziție din partea prefecturii să verifice dacă în comunele lor există oameni dintre cei aflați pe lista oficială de răniți.

Nu cred că este deloc exagerat să te interesezi de soarta unor oameni de la tine din județ, chiar și dacă ei sînt plecați la mii de kilometri distanță. În situația dată, un asemenea gest era absolut firesc. Am însă convingerea că dacă oficialitățile băcăuane ar fi simțit că au de profitat de pe urma unui eveniment sau altul, mai ales că acum se apropie alegerile, ar fi înroșit telefoanelor instituțiilor. Însă românii madrileni nu votează. Mulți n-au acte, nu se pot prezenta la urne, în vară sau la iarnă, așa că de ce le-ar păsa autorităților de-acasă de ei.