SINAXAR Sîmbătă, 13 martie

Sinaxar ortodox: Aducerea moaștelor Sfîntului Nichifor, patriarhul Constantinopolului

Sinaxar romano-catolic: Sfinții Rodriguez, Solomon, Eulogiu

Duminică, 14 martie

Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Benedict

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Matilda

Într-un oraș trăia un negustor oarecare, binecredincios și milostiv, care împărțea la săraci toate cîte i le da Dumnezeu. Odată, după obicei, ducîndu-se în negustorie, a rămas peste noapte la o casă de oaspeți. Un oarecare sărac l-a rugat și a cerut de la dînsul milostenie. Iar iubitorul de Hristos a zis săracului: „Iată, frate, precum mă vezi, sînt pe cale și însoțitorii s-au dus înaintea mea și n-am ceva la mine să-ți dau. Ci te roagă lui Dumnezeu pentru mine și, cînd mă voi întoarce, îți voi da ție cele trebuincioase.” Săracul l-a întrebat: „Dar cum voi putea eu să știu venirea ta?” Negustorul i-a arătat o scîndură mică, ce se afla acolo, și i-a zis: „În cutare zi să mă aștepți și, de nu mă vei găsi atunci, îți voi pune sub această scîndurică, ce-mi va da mie Dumnezeu, iar tu să iei ceea ce vei afla și te roagă lui Dumnezeu pentru mine.”

Zăbovind negustorul, a venit săracul acela la vremea cea hotărîtă și, ridicînd scîndurica, a aflat o comoară de aur de mult preț ascunsă. Și-a cumpărat palate de mult preț, sate și vii, boi și cămile, și toate cîte sînt de nevoie la un bogat. Și-a luat soție, o femeie de condiție bună și a început a trăi cu slavă. După multă vreme, a venit acel binecredincios negustor și, fiind la acel loc, și-a adus aminte de săracul acela și, luînd aur în mînă, a voit să-l pună sub scîndura aceea, precum făgăduise săracului, dar l-a lovit pe el un duh viclean și au căzut peste dînsul niște răni rele, de la cap pînă în picioare, ca și la fericitul Iov. Și, din cauza acelei boli, a petrecut multă vreme, căutînd tămăduire, și dîndu-și toată averea sa la doctori. Și, ca oricare din săraci, a început să ceară milostenie. Într-o zi a venit și la casa bogatului care aflase, sub scîndură, comoara și se îmbogățise. Iar acela, primindu-l pe el ca pe un sărac, a poruncit să-l hrănească. Și i-a zis bogatul: „Dacă pentru mine ți s-a întîmplat această boală grea, să știi că nu vei ieși din casa mea și de la masa mea nu te vei despărți, ci te voi odihni pe tine, întru toate zilele vieții mele.” După care l-a primit pe el în casa sa și a început a-i aduce doctori.

Într-un tîrziu, a venit un doctor care a zis: „Cu nimic nu se poate tămădui patima aceasta, fără numai dacă cineva își va junghia pe pruncul întîi născut al său și cu sîngele lui îi va unge trupul de la cap pînă la picioare, și îndată bolnavul va fi sănătos.” Deci, bogatul, auzind aceasta, și-a luat pruncul, l-a junghiat și i-a scurs sîngele într-un lighean mic. Și, luînd pe omul cel bolnav la un loc ascuns, l-a dezbrăcat și, luînd sîngele pruncului, i-a uns aceluia tot trupul, de la cap pînă la picioare, și, îndată, s-a făcut sănatos omul, precum a fost mai întîi. Însa această minune a făcut-o Dumnezeu pentru credința omului aceluia și pentru dragostea lui cea spre săraci și spre Dumnezeu. Deci, venind maica pruncului a intrat la prunc ca să-l alăpteze. Cînd a descoperit fața pruncului, a început pruncușorul, după obicei, a plînge. Auzind, tatăl său a alergat la prunc înspăimîntat, și văzînd viu pe copilașul său, pe care-l junghiase, pentru tămăduirea bolnavului, a mulțumit cu lacrimi și a proslăvit pe Dumnezeu, cel ce face niște minuni ca acestea, că și pe cel bolnav l-a tămăduit și pe cel mort l-a înviat. Iar aceasta a făcut-o Dumnezeu pentru credința amîndoura și pentru mila și dragostea Lui. (Constantin GHERASIM)