De cînd nu ați mai fost la teatru?

Vă spun sincer, aceeași întrebare mi-am adresat-o și mie. Așa cum era de așteptat, răspunsul a fost că de mai multă vreme, adică din vară. Așa că m-am hotărît să schimb această situație. Piesa la care am ajuns se numește „Iar te sinucizi, iubito?”. Scenariul în sine este bun, deși prestația actorilor nu mi s-a părut excepțională. Cantitatea, după mine, nu reprezintă neapărat și calitate. O dovadă a fost sala plină de tineret și cupluri, al căror singur interes era vînarea unei replici care scoase din context capătă alte înțelesuri; reacția lor era una de amuzament în lanț; cu siguranțã nu au înțeles subtilitățile piesei, pentru că, altfel, nu îmi pot explica reacțiile lor. Ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, unii dintre spectatori și- au cumpărat, în timpul pauzei, de mîncare, iar cînd piesa a reînceput au reacționat cum se „cuvine”: au început să foșnească pungi și să deschidă bidoane. Așadar, întrebarea mea poate avea și o continuare: de cînd nu ați mai fost la teatru și chiar ați fost atenți la subiectul piesei? Atmosfera de la teatru nu este aceeași cu cea de la film, atunci cînd îți mai poți permite să mesteci ceva. De ce? Pentru că la teatru actorii joacă pentru tine cu respect (chiar dacă nu prea înțelegi); la rîndul tău, trebuie să-i respecți sau măcar să le respecți munca. Dacă ești în căutare de amuzament, mai bine mergi la o comedie la cinema, pentru că, oricum, diferența de preț nu e mare, la fel ca și distanța dintre cele două amplasamente. (Andreea ROȘCAN)