Sinaxar ortodox: Pomenirea Cuviosului Teodor Trihina
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Serapion din Thmuis
Duminică, 21 martie
Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului episcop Iacob
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Nicolae din Flue
În zilele împăratului Mauriciu (582-602), trăia un tîlhar originar din Tracia, atît de sălbatic și cumplit, încît mulți au încercat să-l prindă însă fără sorți de izbîndă. Auzind de aceasta, împăratul a trimis la dînsul crucea sa, zicîndu-i: „Nu te teme!”. Tîlharul, văzînd cinstita cruce și crezînd cuvîntul împăratului, a venit și a căzut la picioarele lui, mărturisindu-se. Împăratul l-a primit cu bucurie și l-a iertat. Trecînd cîteva zile, tîlharul a căzut în boală și a zăcut în casa de oaspeți. După un timp, adormind, a văzut înfricoșătoarea judecată. Și, trezindu-se în noaptea următoare, cînd s-a văzut pe sine bolnav și aproape de ieșirea din viață, s-a întors la rugăciune către Dumnezeu, plîngînd și zicînd, cu lacrimi amare: „Nu cer de la tine, Iubitorule de oameni, ceva mai mult decît numai cîte le cerea, prin mărturisire, tîlharul cel mai înainte de mine. Și, precum spre tîlharul acela, așa și față de mine, tîlharul, minunează milele iubirii tale de oameni și primește această suspinare a mea de moarte, pe pat, nu pe cruce. Precum ai primit pe cei dintru al unsprezecelea ceas, care nu au lucrat nimic vrednic, așa mă primește și pe mine, afundîndu-mă în lacrimile mele cele puține și curățindu-mă cu ele. Dă-mi iertare, necerînd ceva mai mult de la mine, că nu mă încape vremea și pînditorii cei de prin peșteri s-au apropiat. Dar să nu stai împotrivă, nici să-mi iei seama cu deamănuntul, că nu vei afla în mine ceva bun. Că m-au cuprins fărădelegile mele și, către seară, am ajuns rău, căci nenumărate sînt datoriile mele. Ci, precum ai primit suspinarea cea amară a lui Petru, primește-o și pe a mea, iubitorule de oameni, turnînd lacrimile acestea peste zapisul păcatelor mele și, cu buretele milostivirii Tale, șterge greșelile mele cele neasemănate”.
Așa, multe ceasuri mărturisindu-se tîlharul și ștergîndu-și cu mahrama lacrimile sale, și-a dat duhul, precum au spus cei de aproape ai săi. Iar cîrmuitorul cel mai mare al casei de oaspeți a văzut, în somn, în ceasul în care a murit tîlharul, niște demoni, care, venind la patul tîlharului, cu multe zapise, aveau scrise o mulțime de păcate tîlhărepti. Deodată, doi tineri frumoși au adus o balanță și purtînd demonii toate zapisurile tîlharului, au și tras în jos un taler al balanței, în timp ce celălalt taler stătea sus. Atunci au zis îngerii cei luminoși: „Oare nu avem de pus aici nimic?” Și au zis unul către altul: „Ce putem să avem. Că nu-i mai mult decît zece zile de cînd s-a întors de la ucidere”. Și, cînd a grăit acestea, a adăugat: „Să căutam vreun lucru bun”. Și a aflat unul dintre ei mahrama, întru care erau lacrimile lui, și a zis: „Cu adevărat, aceasta este mahrama cu lacrimile tîlharului; să o punem de cealaltă parte a cumpenei și iubirea de oameni a lui Dumnezeu împreună cu ea, și vom vedea ce va fi”. Numai cît au pus-o pe ea de cealaltă parte, și a și tras îndată și a risipit zapisele ce erau de partea dracilor. Au strigat cu un glas, zicînd: „Cu adevărat a biruit iubirea de oameni a lui Dumnezeu”. Apoi, luînd sufletul tîlharului, l-au dus pe el cu ei. Iar demonii, tînguindu-se, au fugit rușinați.
Aceasta văzînd-o, cîrmuitorul casei s-a sculat și, alergînd, a intrat în cameră și, venind la patul tîlharului, a aflat trupul încă cald, de vreme ce sufletul său se dusese la Dumnezeu, iar mahrama fiind pe ochii lui, plină de lacrimi. Luînd mahrama, a întrebat pe împărat și a zis: „Să lăudăm pe Dumnezeu stăpîne, că am auzit că în zilele stăpînitoarei tale împărății s-a mîntuit un tîlhar”. Iata, cu adevărat, s-a văzut că bine este să ne pregătim pe noi înșine și să întîmpinăm cu pocăință ceasul cel înfricoșător al mîntuirii. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns