Lecturile băcăuanilor miercuri 11 mai 05.

Provocări editoriale

Două evenimente editoriale de marcă au reținut, în aceste zile, atenția băcăuanilor iubitori de literatură: apariția volumului de proză scurtă – reportaj „Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca”, autor – Doru Ciucescu, și a antologiei de povestiri „Culai” oferită de Eugen Verman. De ce am ținut să le prezentăm în tandem? Fiindcă cele două cărți au un numitor comun: autorii lor sînt colaboratori ai Ziarului de Bacău, unde susțin rubrici consacrate și de mare interes în rîndurile cititorilor publicației. Primul semnează mult-apreciatele „1001 impresii din lumea arabă”; cel de-al doilea ne introduce în realitatea cotidiană băcăuană și românească prin consemnările reportericești din „contrapunct”, „asterisc”, „însemnări”. Iată, de altfel, mărturisirile autorilor consemnate în cuvintele de deschidere ale cărților lor. Doru Ciucescu: „Pentru mulți europeni, inclusiv pentru noi – românii, lumea arabă reprezintă un univers încărcat de mistere de natură religioasă, politică, socială, economică sau militară. Lipsa de cunoaștere a mentalității și obiceiurilor arabilor duce la o înțelegere incompletă a conflictelor care, în prezent, fac numeroase victime pe toate meridianele lumii. Deoarece am acordat asistență didactică timp de trei ani în Algeria și cinci ani în Maroc și, astfel, am avut ocazia extraordinară de a cunoaște <> diverse aspecte ale vieții de fiecare zi a oamenilor din acel colț exotic al Terrei, am fost solicitat de către redacția cotidianului <> să fac o introducere în specificul lumii arabe sub forma unor tablete săptămînale”. Volumul reunește primele 64 de tablete publicate în perioada ianuarie 2004 – aprilie 2005 realizate într-un stil – după cum se mărturisește autorul – didactic, succint, liniar, ca un redactor de teleenciclopedie, dar – pentru variație și atractivitatea textului, cu inserții de comic, în special în partea finală a tabletelor. Iată, de altfel, cîteva mostre: „…în timpul ramadanului, pentru a putea primi revelația vorbelor lui Allah, așa cum sunt scrise în Coran, trebuie să ducem o viață îngerească; dar, după câte știu eu, îngerii nu numai că nu mănâncă și nu beau, dar nici nu fac sex. Dacă patronul îmi face avansuri, ce fel de viață îngerească duce el în luna ramadan?” (Interviu de angajare); „De ce v-ați rujat în timpul lunii ramadan? Nu știți că este interzis, deoarece rujul de buze conține substanțe nutritive pe care riscați să le înghițiți? Este adevărat că rujul tradițional berber conține numai argilă și carmin. Dar rujul vostru cu siguranță este de import, care conține în peste 50 la sută din cazuri untură de castor (…); Faptul că ne-am rujat în luna ramadan este forma noastră de protest contra șomajului în care ne aflăm de doi ani și a decepțiilor pe care le-am avut cu bărbați marocani sau străini…” (Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca); „Pe Allah, cugeta bărbatul fără mare supărare, azi-noapte am simțit că nu mi-am atîrnat încă paloșul în cui ca să ruginească degeaba. Acum să cumpăr mai repede mașinăria de acadele aducătoare de arginți și să nu creadă cineva că această noapte a fost ultima de acest fel; vor veni multe altele, chiar mai minunate!” (Povestea Șeherezadei din Casablanca). Volumul – al 13-lea din palmaresul publicistic al profesorului universitar doctor Doru Ciucescu – a apărut la prestigioasa editură Didactică și Pedagogică și urmează să fie lansat în curînd la Universitatea de stat din Bacău, unde autorul funcționează în cadrul Facultății de Inginerie.
In ce-l privește pe Eugen Verman, acesta ne propune volumul de povestiri „Culai”, pe care i-l dedică memoriei fratelui său mai mic, Nicolae, plecat pe tărîmurile lumii „unde nu este nici întristare, nici durere, nici suspin” în urmă cu doi ani. Patru sînt povestirile noi, celelalte 19 fiind reluate din volumele anterioare – „Robu” și „Destin”. Ziarist și publicist cu reale calități, autorul își descoperă vocația de povestitor la o vîrstă la care alții renunță la condei. „Povestirile lui Eugen Verman au mare fluență narativă, ieșite din condeiul unui profesionist meșter, mult experimentat, în chipul cel mai natural cu putință” – este de părere criticul Ion Rotaru, în timp ce Constantin Călin susține: „Pe lîngă valoarea sentimentală, cartea are și una de document sociologic”. La rîndul să, Carmen Mihalache consideră că „Volumul are calitatea unui document sufletesc, transcris <>, avînd palpitul autenticității. Și valoarea unor învățăminte deloc didactice, prețioase tocmai pentru că sunt rupte din viață. Care te lasă, iremediabil, repetent dacă nu-i respecți legile nescrise”. Lansarea volumului – apărut la editura băcăuană „casa scriitorilor” – petrecută în urmă cu cîteva zile în prezența unora dintre cei mai cunoscuți oameni de carte din oraș, a reiterat aceste calități ale autorului.
In context, consider oportună precizarea că în mai puțin de un de zile acesta este cel de-al patrulea volum ai căror autori – trei la număr -, sînt colaboratori ai „Ziarului de Bacău”, ceea ce, neîndoios, echivalează cu o performanță notabilă în plan editorial.
Mihai Buznea

i

eres în rîndurile cititorilor publicației. Primul semnează mult-apreciatele „1001 imp

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!